Se întâmplă mai mereu ca, din mass-media sau din alte surse, să luăm la cunoştinţă despre manifestările ieşite din comun ale unor semeni de-ai noştri, îndeosebi persoane publice, despre care concluzionăm cu ironie că neuronii le-au fost terfeliţi de hormoni.
Unul dintre subiectele mediatizate recent, oglindeşte comportamente parentale grave. Acesta este persistent devoalat de publicaţii aşa-zise „de scandal”, portaluri de ştiri online sau emisiuni tabloide televizate, unde mulţi consumatori fideli ai acestora se grăbesc să comenteze public, sub umbrela anonimatului şi după propriile posibilităţi intelectuale, aceste aspecte reprobabile care pentru mass-media comercială sunt generatoare ale unui rating garantat.
Provocare sau întâmplare? Un videoclip (din sursă neprecizată) filmat stângaci cu smartphone-ul şi repetat până la saturaţie pe toate canalele tv de ştiri, ne arată un „reality show” dur, trăit de adolescenta rebelă, formată în mediul familial discutabil al unui fost politician. Comentariile televizate au curs pro şi contra, în funcţie de opţiunile, mai ales cele politice, ale respectivelor staţii tv. Una peste alta, în centrul numeroaselor discuţii se află, în special, comportamentul coleric şi limbajul suburban al tatălui şi, aproape deloc, existenţa separată a unei tinere mame, despre care nu se povesteşte mai nimic în mass-media, în afara acuzaţiilor aduse acesteia de fostul soţ. Manifestările aşa-numitului copil, o frumoasă adolescentă împlinită - definită ca rebelă de către tatăl cuplat cu o tânără cu circa trei-patru ani mai mare decât ea – sunt rezultatul previzibil al cumulului influenţelor negative antagoniste, avute de ambii părinţi asupra ei.
Să nu neglijăm faptul că adolescenta face parte din cea mai recentă generaţie provenită din familii româneşti potente financiar, pe care o evaluăm adesea, generic, ca fiind - în multe cazuri - o generaţie lipsită inconştient, prin vina părinţilor, de grija viitorului şi care se comportă ca atare, trăindu-şi clipa, ignorând studiile liceale şi cheltuind cu nonşalanţă din banii „bătrânilor” în discoteci şi cluburi exclusiviste. Păcat, dacă privesc admirativ spre standardul ridicat al traiului de peste ocean, de ce mulţi dintre părinţii români nu iau şi exemplul unor nume cunoscute din ţara unchiului Sam, care şi-au îndrumat copiii cum să-şi procure singuri banii necesari propriilor mofturi? Ca să înveţe din tinereţe că banii se câştigă cu greu, prin muncă. Iar pentru a câştiga mult mai bine, sunt necesare eforturi fizice şi intelectuale adecvate. Asta, pe de-o parte!
Pe de altă parte, nu am văzut încă nicio anchetă serioasă din partea unor instituţii autohtone de control, cu atribuţii în depistarea şi penalizarea localurilor de zi şi de noapte, în care adolescenţii sunt serviţi cu băuturi alcoolice, eludându- se astfel cu bună ştiinţa legislaţia în vigoare. Rămâne să vedem, doar de formă, acelaşi anunţ ignorat de toţi, lipit pe uşa de la intrare?
Recomandările noastre
