Mii de copii s-au înscris la Junior Chef pentru a învăţa arta culinară de la cunoscutul maestru bucătar.

Din această primăvară, vom avea ocazia să îl vedem pe Horia Vîrlan plângând. Fără lacrimi însă, pentru că şi-ar sabota reputaţia. Horia Vîrlan a făcut o schimbare radicală. După ce i-a încântat pe români cu mâncăruri alese pregătite în show-urile culinare de la Prima TV, cunoscutul bucătar se mută la "Junior Chef", emisiune ce va avea premiera luni, la Antena 1. Aici, Horia va juriza preparatele a peste 100 de copii. "Am nişte superstiţii, dar nu recunosc asta pentru că cineva mi-a spus odată că este sub demnitatea unui bărbat să fie superstiţios", povesteşte juratul. Horia le face şi o promisiune micuţilor concurenţi. "Nu pot fi la fel de aspru cu copiii. Le voi spune adevărul pentru că aceasta este rolul meu, să fiu jurat, nu să-i îmbărbătez şi nici să-i încurajez atunci când nu fac bine. Sunt mult prea mulţi copii buni şi nu vreau să dezavantajez pe nimeni. Vreau ca cei mai buni să meargă mai departe în concurs. Când copiii plâng, plâng şi eu, dar fără lacrimi ca să nu mă vadă nimeni pentru că, în caz contrar, o să zică lumea că sunt prea moale şi eu trebuie să par mereu tare că doar sunt bucătarul chef, cel care conduce bucătăria. Nu am ce să fac, trebuie să rezist", povesteşte maestrul. EVZ: E greu să notezi performanţele unor copii în bucătărie? Horia Vîrlan: Să jurizez prestaţia şi ceea ce au gătit copiii este foarte greu. Când mă uit în ochii lor mi se înmoaie picioarele, îmi plânge sufletul pentru că trebuie să le spun adevărul, să le spun ceea ce gândesc, mai ales în cazurile în care preparatul lor nu este excelent. Cum se va desfăşura concursul? Veţi evalua doar preparatele finale sau veţi sta alături de ei? Voi fi alături de ei. Voi fi apropiat de cei de la mine din echipă, voi fi echipier, dar şi profesor. Le voi da sfaturi şi îmi doresc să facă parte din echipa mea cei mai buni dintre cei înscrişi, îmi doresc ca cel care va câştiga să facă parte din echipa mea, dar rămâne de văzut ce va fi. Aţi mai avut ocazia să lucraţi cu cei mici? Copiii tăi cum se descurcă în bucătărie? De-a lungul carierei am lucrat cu copii. Acum, dezvolt un program cu o companie parteneră, care se numeşte "Sănătos-gustos". Acest program se materializează în şcoli şi licee. Practic, se promovează prepararea alternativă a alimentelor de tip fast-food. Cu alte cuvinte, aceleaşi preparate, dar gătite în mod sănătos şi programul are mare succes. Fiul meu nu a fost niciodată atras de bucătărie. Lui îi plăcea fotbalul, sportul, motiv pentru care a şi practicat jujitsu. Fetei mele, de pe altă parte, îi făcea plăcere să gătească. Venea de bunăvoie să mă ajute în bucătărie şi ştie să prepare aproape orice fel de mâncare. Când eraţi de vârsta concurenţilor pe treceaţi mult timp în bucătărie? Care a fost cea mai mare poznă? Printre copiii veniţi la Junior Chef sunt unii cu vârsta cuprinsă între opt-nouă ani. Eu la vârsta lor, chiar dacă apucasem să gătesc nu stăteam foarte mult în bucătărie. Eram deja la şcoală, nu mai stăteam la bunica, mai mergeam în vacanţe pe acolo şi mai făceam câte ceva cu ea, dar la vârsta aia se petrecea transformarea. Mă făceam băieţel şi preferam să trag cu praştia în alţi băieţi decât să stau în bucătărie. Dar odată cu adolescenţa, când am ajuns prin clasa a VII-a, a VIII-a şi aveam cheia la gât, am început să gătesc pentru că părinţii erau la serviciu, stăteam în Bucureşti la bloc, şi mai rămăneam singur acasă. Mai găteam când era urât afară sau când eram pedepsit, şi se întâmpla destul de des asta pentru că făceam o grămadă de năzdrăvănii. Tata lucra pe şantier şi cum era pe vremea aia, mai primea câte-o bucată de carne de la cineva. Ţin minte că era un preparat cu carne pe care am încercat să-l fac, dar nu-mi aduc aminte ce animal era, cred că nutrie sau iepure, în orice caz, un animal de câmp. Am încercat să-l gătesc şi am dat temperatura mare la cuptor, după care, m-am dus în cameră. Când miam amintit de preparat mirosea deja îngrozitor în casă şi când m-am dus la cuptor, am găsit preparatul făcut "scrum", era negru ca din Bantustan. Cum vi se par concurenţii? Vorbind cu ei mi se par interesanţi. Copiii sunt nişte oameni mari care nu au apucat să se dospească destul, dar sunt făcuţi din acelaşi aluat. Cel mititel dacă este sfios atunci când este mic, aşa va fi şi când va fi mare, dacă este vesel, la fel, îşi va păstra temperamentul. Sunt nişte oameni mari, dar la scară mai mică. "Unele preparate sunt extraordinar de bune, altele mai puţin. Unele sunt mai puţin gustoase, dar prezentate excelent şi invers, exact ca la oamenii mari." HORIA VÎRLAN, jurat