Hanul lui Manuc, locul unde s-a scris istoria Europei. Detalii neștiute despre cerdacul legendar

Manuc Bei, pe numele său real Manuc Mârzaian, s-a născut în 1769 la Rusciuc și a rămas în istorie ca unul dintre cei mai bogați moșieri ai Balcanilor de la începutul secolului al XIX-lea. Vestit negustor și diplomat, acesta a ridicat în București Hanul lui Manuc, o clădire ce a devenit repede un reper comercial, social și politic.

Construit între anii 1806 și 1808, hanul a fost gândit diferit de fortărețele secolului anterior. Manuc a dorit să ofere un spațiu mai primitor, dar și adaptat vremurilor. Hanul a ajuns rapid să fie loc de întâlnire pentru negustori, boieri și diplomați, fiind legat de evenimente istorice majore.

Cerdacul de lemn, bijuteria arhitectonică

Una dintre cele mai apreciate părți ale construcției este cerdacul din lemn, păstrat până astăzi. Vizitatorii care intră în han pe la strada Franceză pășesc încă pe dalele originale din lemn, montate la începutul secolului al XIX-lea. La fel și scările din curtea interioară, aflate de-o parte și de alta a intrării, au rezistat peste două secole.

Veniturile cresc cu 500 de lei de la 1 ianuarie 2027 pentru o categorie de pensionari

Obiceiul din anii '90 de la bloc, sancționat în 2026 cu amendă în valoare de 1500 de lei

„Cerdacul de lemn, echivalentul terasei de astăzi, se întinde pe două rânduri, atât la parter, cât și la etaj. El însoțește toate laturile clădirii, fiind întrerupt doar de pasajul de trecere spre curte”, explică actualii proprietari ai clădirii.

Toate încăperile au ieșire în cerdac, fie că este vorba despre restaurantele și cafenelele actuale, fie de cele 33 de camere de hotel.

Stil între tradiție și rafinament boieresc

Hanul lui Manuc îmbină stilul caselor țărănești cu cel al conacelor boierești din Muntenia. Contrastul dintre albul varului și brunul lemnului conferă clădirii o eleganță aparte.

Stâlpii de susținere din lemn, specifici construcțiilor începutului de secol XIX, dau consistență arhitecturii. Curtea interioară, cu cerdacurile de jur-împrejur, reconstituie atmosfera vremurilor în care hanul era plin de viață.

Loc al istoriei diplomatice

Hanul nu a fost doar un spațiu de comerț sau găzduire. În 1812, după încheierea Războiului Ruso-Turc, aici a fost semnat Tratatul de la București, prin care teritoriul dintre Prut și Nistru a fost anexat de Imperiul Rus.

Se spune că diplomații ruși și otomani au celebrat pe cerdacul de lemn, un loc ce astăzi găzduiește fotografii din viața românească de la începutul secolului XX.

Cum arăta hanul la început

Descrierile de epocă arată că, inițial, clădirea avea o structură impresionantă:

• 15 pivnițe boltite la subsol;

• 23 de prăvălii și două saloane mari la parter, alături de bucătării și camere de servitori;

• 107 odăi la etaj, majoritatea destinate oaspeților;

• o cafenea și o grădină cu fântână arteziană în curtea interioară.

Între fațada dinspre Dâmbovița și râu fusese ridicat un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai târziu, după canalizarea râului, în zonă s-au adăugat noi prăvălii.

Farmecul păstrat peste secole

În ciuda transformărilor prin care a trecut Bucureștiul, Hanul lui Manuc și-a păstrat unicitatea. Arhitectura, elementele de lemn și rolul istoric îl fac unul dintre cele mai apreciate locuri din Capitală.

Astăzi, hanul găzduiește restaurante, cafenele și camere de hotel, însă atmosfera păstrează încă amprenta epocii de început. Vizitatorii rămân impresionați de cerdac, de istoria sa și de rolul pe care l-a avut în momente decisive pentru regiune.