Curtea de Justiție a Uniunii Europene CJUE. Sursa foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat, recent, o decizie pentru grupurile de companii care activează în Europa. În cauza C-726/23 – SC Arcomet Towercranes SRL, instanța a decis că ajustările de prețuri de transfer între firmele din același grup nu sunt doar simple înregistrări contabile, ci pot constitui operațiuni supuse TVA.
Ce sunt prețurile de transfer
Atunci când o companie are filiale în mai multe țări, profiturile pot fi transferate între state prin modul în care se stabilesc prețurile interne. De exemplu, o filială din România poate plăti companiei-mamă din Belgia pentru servicii de management.
Pentru a preveni abuzurile, legislația internațională și recomandările OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) impun ca aceste tranzacții să se facă „la preț de piață”, adică în aceleași condiții ca între două companii independente.
Dacă filiala obține un profit prea mare sau prea mic față de „standardul de piață”, grupul poate ajusta sumele prin facturi de regularizare, denumite „true-up” sau „true-down adjustments”. Până acum, multe companii considerau că aceste ajustări sunt simple operațiuni contabile interne, fără efect asupra TVA. Cazul Arcomet arată însă că situația juridică și fiscală este mult mai complexă.
Cazul Arcomet
Arcomet România, parte a unui grup belgian specializat în închirierea de macarale, avea un contract prin care compania-mamă, Arcomet Belgia, îi furniza servicii de suport operațional. Filiala română se angaja să dețină echipamentele și să desfășoare activitatea de închiriere și vânzare pe piața locală.
Macara. Sursa foto: Pixabay
Profitul filialei era ajustat anual pentru a rămâne într-o marjă prestabilită. Dacă marja depășea 2,74%, Arcomet Belgia emitea o factură către Arcomet România. În caz că marja scădea sub -0,71%, fluxul era invers.
În perioada verificată de Fisc, filiala românească a înregistrat constant profit peste prag, iar compania-mamă a emis facturi anual. Arcomet România a aplicat mecanismul de taxare inversă și a dedus TVA. Autoritățile fiscale au refuzat însă deducerea, motivând că nu existau suficiente dovezi privind serviciile prestate efectiv.
Disputa a ajuns astfel la CJUE, care a fost solicitată să clarifice două aspecte esențiale:
- dacă facturile de ajustare a profitului reprezintă plata pentru servicii și, prin urmare, se încadrează în sfera TVA, sau sunt doar ajustări contabile între companii afiliate.
- dacă autoritățile fiscale pot solicita documente suplimentare, pe lângă factură, pentru a justifica dreptul de deducere a TVA
Decizia CJUE
Curtea a decis clar că aceste sume reprezintă plata pentru servicii și se încadrează în sfera TVA.
„Există un raport juridic între Arcomet Belgia și Arcomet România, cu prestații reciproce, iar plata este legată direct de serviciile furnizate”, arată CJUE.
Chiar dacă plata se calculează în funcție de marja de profit, această legătură nu se pierde. Criteriile trebuie să fie prestabilite și să nu fie arbitrare. Practic, chiar dacă metoda de calcul este mai complexă, principiul TVA rămâne același: cineva furnizează un serviciu, iar altcineva plătește pentru el.
Sursa foto: dreamstime.com
În ceea ce privește deducerea TVA, Curtea a precizat că autoritățile fiscale au dreptul să solicite documente suplimentare pentru a verifica efectuarea efectivă a serviciilor. Totuși, aceste cerințe trebuie să fie necesare și proporționale.
Refuzul deducerii pe baza considerentelor că serviciile nu ar fi fost „oportune” sau „necesare” din punct de vedere economic nu este admis. Singurul criteriu relevant îl constituie prestarea efectivă a serviciilor și legătura acestora cu activitatea supusă taxării.
Decizia CJUE are impact la nivel european
Deși a început în România, cazul are imapct la nivel european. Orice grup de firme care utilizează ajustări de prețuri de transfer trebuie să-și revizuiască procedurile. În același timp, inspectorii fiscali dispun de un argument solid pentru controalele viitoare.
„Decizia Arcomet marchează sfârșitul unei ere în care prețurile de transfer și TVA puteau fi tratate ca domenii complet separate”, a mai notat CJUE.
