Cumpărăturile online au deschis, potrivit specialistului în antropologie socială Benjamin Barber, un „magazin de dulciuri care oferă satisfacție imediată“. Au reinfantilizat consumatorul adult, readucându-ne pe toți la condiția de copii.

„Când un copil spune «Vreau aia! Și o vreau acum!», langă el se află un adult care spune nu, dar când un adult cere același lucru când face cumpărături online, el poate să achiziționeze orice își dorește”. Durerea neuronală pe care o
simțim când ne despărțim de bani dispare și nimic nu ne mai poate opri să cheltuim nelimitat. Figura parentală a fost eliminată.

O simplă demonstrație

În continuare, o scurtă demonstrație. La obiect! „Dacă îți dau o bancnotă de zece lire sau de un dolar, nimeni nu obține profit de pe urma acestei tranzacții. Banii doar trec dintr-o mână în alta. Dar dacă fac o plată digitală, cineva trebuie să înlesnească tranzacția. Spațiul dintre noi doi devine unul în care se pot face bani.

Acesta e spațiul pe care toți giganții tech – Facebook, Apple, Google, Amazon și Microsoft – vor să îl stăpânească, într-o cursă pentru posesia banilor, și, astfel, să îl redefinească. Ceea ce înseamnă că tu devii moneda – explică Jacques Peretti.

Apoi, mai departe: „Într-un astfel de spațiu, valoarea nu o constituie nici măcar costul tranzacției. Acest serviciu este oferit gratuit acum. Informațiile despre tine reprezintă bogăția ce poate fi exploatată. Informațiile sunt prețul ascuns al fiecărei tranzacții pe care o facem. E un preț pe care suntem dispuși să-l plătim, întrucât nu dăm bani din buzunar.

Ceea ce dăm, în schimb, sunt informații despre noi, până în cel mai mic detaliu: de la un playlist euforic sau trist pe care-l alegem în concordanță cu dispoziția noastră până la faptul că preferăm mâncarea chinezească în locul celei indiene, dacă suntem hetero, gay sau mormoni, dacă preferăm surfingul sau tricotajul, dacă suferim de deficit de atenție, dacă mergem în vacanță în Caraibe sau pe insula Canvey”.

Identificarea profilurile alegătorilor indeciși

În 2016, astfel de date au fost utilizate pentru a identifica profilurile alegătorilor indeciși care urmau să își exprime votul atât la referendumul pentru Brexit, cât și la alegerile prezidențiale americane; iar aceste informații s-au dovedit a fi decisive – mai consemnează Jacques Peretti.

În 2017, autoritatea britanică pentru protecția datelor personale a lansat o investigație care cerceta influența cunoașterii informațiilor personale asupra campaniilor politice. Compania care a fost responsabilă pentru campania Leave, Cambridge Analytica, a identificat intențiile votanților mai clar decât a fost posibil vreodată.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE