În ultimele zile, organizaţiile umanitare au salvat din apele Mării Mediterane peste 7000 de refugiaţi. Zeci de oameni au murit înecaţi. Europa trebuie să se implice în rezolvarea acestei drame, crede Christoph Strack.

Locul faptei: Marea Mediterană. Mii de oameni în pericol, undeva între Libia şi Italia. Drame peste drame. Şi, brusc, până şi cei care ajută au nevoie urgentă de ajutor. În perioada sărbătorilor pascale, în Marea Mediterană s-au derulat scene dramatice. Şapte sau opt mii de oameni au fost salvaţi. Zeci de oameni au pierit înghiţiţi de valuri. Iar zilele acestea a sosit următoarea ştire înfiorătoare: câteva zeci de refugiaţi morţi la bordul unei ambarcaţiuni.

Părintele Regamy Thillainathan, un preot din oraşul german Köln, şi-a petrecut sărbătorile pascale la bordul unei nave de salvare. A introdus în saci cadavrele persoanelor înecate. "Femei şi bărbaţi şi un băiat cam de 6-7 ani anişori. De fiecare dată când închideam câte un sac ne opream din treabă şi m-am putut ruga în linişte pentru aceste suflete. Însă imaginea acelui copil a fost prea mult pentru noi. Nimeni n-a meritat să moară aşa." 

Căpitani în ajutorul refugiaţilor

În săptămânile următoare, când marea se mai linişteşte şi ambarcaţiunile, şi aşa şubrede, supraîncărcate, vor putea călători în condiţii ceva mai sigure, afluxul de refugiaţi va creşte. Creşte numărul de refugiaţi, dar şi numărul morţilor. În acelaşi timp, controversele în jurul acţiunilor de salvare se înmulţesc.

Voluntarii le fac jocul călăuzelor? Sau refugiaţii ar trebui lăsaţi să moară?

Recent colaboratorii mai multor ONG-uri aflaţi în misiuni de salvare în apele Mării Mediterane le-au mulţumit, în mai multe rânduri, echipajelor de pe navele comerciale care au sărit în ajutorul oamenilor în perioada Paştelui.

De fapt ne obişnuisem cu plângerile la adresa căpitanilor de pe cursele comerciale care închideau ochii la aceste tragedii preferând să-şi continue drumul. Laude pentru unii, critici amare pentru agenţia europeană Frontex. 

Frontex şi voluntarii în conflict

Situaţia este tensionată. Voluntarii şi agenţia Frontex se critică reciproc. Cu cât mai mulţi voluntari în misiune în faţa coastelor Libiei, cu atât mai mulţi refugiaţi ar porni în riscanta călătorie, alături de călăuze, argumentează Frontex. Unii ar susţine afacerea altora.

Ar trebui să fim sinceri. Drama refugiaţilor şi fuga prin Marea Mediterană vor continua. Închiderea rutei balcanice nu a însemnat sfârşitul afluxului de oameni aflaţi în căutarea unui trai mai bun, demn. Politicienii au admis deschis, cu multă vreme în urmă, că ruta prin Libia şi Marea Mediterană este o nouă provocare pentru Europa. Şi-aşa cum Uniunea Europeană a lăsat Grecia să se descurce de una singură în chestiunea refugiaţilor, la fel face şi cu Italia. Iar politicienii continuă să se arate şocaţi de condiţiile mizere din taberele de refugiaţi de pe coasta libiană.   

Dacă UE nu poate stabiliza situaţia dificilă din Libia, oare n-ar trebui măcar să le ofere oamenilor ajunşi acolo - majoritatea africani - o perspectivă în ţările lor de origine? Fiindcă în mod cert migrația va continua, vor urma alte drame. Este praf în ochii alegătorilor europeni să te prefaci că situaţia critică de la porţile Europei nu este cea mai mare provocare. "Nimeni n-a meritat să moară aşa." Fiecare om care a dat o mână de ajutor acolo spune la fel. Aşa că politica ar trebui să se conformeze.

Autor: Christoph Strack / CS