Premierul ungar Viktor Orban a început noul an cu declarația instigatoare cum că țara sa tocmai s-a bucurat de cel mai de succes deceniu al ultimului secol, „iar următorii 10 ani ar putea fi chiar și mai buni”. Două luni au trecut din 2021 și perspectivele lui Orban și ale stilului său de naționalism conservator par mai incerte decât prezicea el.

Partidul de guvernare Fidesz al lui Orban s-a rupt săptămâna trecută de Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta, cel mai mare grup politic din Parlamentul European. Ruptura aceasta nu e doar o simplă rearanjare a facțiunilor într-un legislativ care nu prea suscită atenția cetățenilor UE. Este un simptom al unei falii tot mai largi în materie de valori și politici între guvernele vest-europene și unele cabinete din Europa Centrală și de Est (ECE), dintre care cel ungar constituie cel mai bun exemplu.

Din perspectiva liderilor vest-europeni, pericolul este acela ca aceste clivaje să ofere unor puteri non-UE, cum ar fi China, Rusia, Turcia și Regatul Unit, ocazii de a perturba influența UE în ECE. Problema se extinde de fapt și mai departe, în Balcani. Serbia, de pildă, imită Ungaria prin aceea că se menține la o anumită distanță de Bruxelles, cultivând concomitent relații cordiale cu Beijing și Moscova.

În orice caz, dacă apar riscuri pentru UE, acelea vor fi riscuri și pentru Ungaria. Până săptămâna trecută Orban beneficia de protecția și respectabilitatea politică pe care i le ofereau calitatea de membru al PPE. El conta în special pe reținerea cancelarului german Angela Merkel, a creștin-democraților (CDU) ei și a Uniunii Social-Creștine (CSU), partidul-soră bavarez al primilor.

Însă acum zona de centru-dreapta a Germaniei începe să-și piardă răbdarea cu erodarea democrației și statului de drept de către Orban. Mai mult chiar, tendințe mai generale existente pe plan european și mondial nu lucrează neapărat în favoarea lui Orban. La Washington el beneficiază sub administrația Joe Biden de mai puțină simpatie decât pe vremea administrației Donald Trump, care împărtășea disprețul lui Orban pentru normele democratice liberale.

În Europa, alegerile pentru Bundestag din septembrie ar putea produce o coaliție de guvernare CDU-CSU-Verzi, dintre care ultimii sunt extrem de critici la adresa lui Orban. La fel de interesante sunt și evoluțiile din Italia. Matteo Salvini, șeful Ligii de dreapta radicală și fost vicepremier, se alia adesea cu Orban în atacurile lui contra UE. Ceea ce îi permitea conducătorului ungar să se prezinte ca având prieteni cu mentalitate similară în funcții înalte în capitalele vest-europene. Însă acum Salvini și-a declarat susținerea pentru guvernul categoric pro-UE al lui Mario Draghi, lăsându-l pe Orban chiar și mai izolat în Europa de Vest.

Un indiciu util cu privire la situația ingrată în care a ajuns Orban ni-l oferă comunicatul publicat de el cu ocazia ieșirii partidului său din PPE. El și-a intitulat comunicatul „Samizdat nr. 6”, asociindu-se deci cu activiștii sovietici pentru drepturile omului care răspândeau samizdaturi, adică texte clandestine. Însă Orban nu este nici vreun Andrei Saharov și nici vreo Liudmila Alexeieva, după cum atestă atacul lansat de el împotriva PPE. „Trebuie să construim o dreaptă democratică europeană care să ofere un cămin cetățenilor europeni care nu doresc imigranți, care nu doresc multiculturalism, care nu au decăzut în sminteala LGBTQ, care apără tradițiile creștine ale Europei, care respectă suveranitatea țărilor”, a scris el.

În eforturile sale de a bloca pedeapsa UE pentru violările drepturilor omului de care e acuzată Ungaria, Orban s-ar putea baza pe sprijinul conducătorilor din Bulgaria, Polonia și Slovenia. Dar nu poate fi exclus nici ca deteriorarea relațiilor sale cu Europa de Vest să-l determine să strângă și mai mult legăturile cu Rusia și China.

Sub Orban, Ungaria nu numai că și-a construit o relație privilegiată cu Rusia în privința gazelor și a energiei atomice, ci a exploatat și chestiunea minorității maghiare din Ucraina pentru a perturba cooperarea Kievului cu UE și NATO. Într-un mod similar și-a extins Ungaria și relațiile economice și culturale cu China. Ea găzduiește cel mai mare centru de depozitare al grupului Huawei din exteriorul Chinei, tocmai în momentul în care alte țări UE își reevaluează relațiile cu respectiva companie.

Totuși, într-o anumită privință, relațiile tot mai înfloritoare ale Ungariei cu China merg împotriva unui curent recent apărut în ECE. State UE precum Lituania și România sunt mai puțin dornice decât erau altcândva să strângă relațiile cu China.

Din toate aceste motive, Orban ar putea întâmpina probleme în a-și continua jocul duplicitar de a se pune bine cu Moscova și Beijingul, așteptându-se concomitent să primească toate beneficiile ce decurg din apartenența Ungariei la principalele sisteme occidentale de alianțe. Dacă acest joc va înceta, următorii 10 ani ar putea fi într-adevăr foarte buni pentru Ungaria, deși probabil mai puțin buni pentru Orban însuși.

Traducere: Rador