Pe 28 iulie, prețul aurului a atins un nivel record. Pe piețele asiatice, uncia de aur urcase la 1981 dolari (aproximativ 1668 euro), scăzând apoi, în cursul aceleiași zile, ușor. Tendință remaracată clar în timpul pandemiei.

Unii identifică parțial, dar nu înțeleg destul de bine, o parte din efectele intermediare ale lanțului de cauzalitate, cum ar fi un „dolar american slăbit” și „randamente scăzute ale obligațiunilor”.

Presa financiară adaugă la acești factori gestionarea „rezervelor bancare centrale”, alături de producția minieră și „cererea de bijuterii”.

Un titlu al unei publicații financiare oferă o altă explicație: „Teama și deprecierea banilor cresc prețul aurului”.

Însă cauza principală a majorăriilor prețului aurului nu este „frica”, ci teama de „bani ieftini”.

Într-un interviu din 2013, intitulat „Care este cheia pentru formarea prețurilor aurului?”, Robert Blumen prezintă câteva elemente care pot fi aplicate și azi.

1. „S-ar putea să existe o corelație statistică, de exemplu, un flux net într-un sector și prețuri mai mari (sau mai mici). Dacă cineva are un model statistic care funcționează, acesta este minunat. Dar nu este cauzal. Chiar dacă cineva a descoperit corelații de genul acesta, acestea vor fi coincidente cu prețul, mai degrabă decât predictive. Pentru a prognoza prețul, aveți nevoie de un indicator care să se deplaseze înaintea prețului”.

2. Se poate vorbi și de puterea minții, care cuprinde cuantificarea fluxurilor de aur pe segmente de piață, cum ar fi industria, bijuteriile, monedele și fondurile. Dar nu există o legătură între cantități și preț, așa cum consideră majoritatea oamenilor.

3. „Piața aurului nu este împărțită într-o piață pentru aurul care a fost extras anul acesta și o altă piață a aurului care a fost extrasă în anii precedenți. Cumpărătorului nu-i pasă dacă a cumpărat o uncie de aur extrasă recent sau a cumpărat de la cineva care a extras aur acum 100 de ani. Toți cumpărătorii concurează pentru a cumpăra și toți vânzătorii concurează pentru a vinde”.

4. „Aurul este în primul rând un atu. E devărat că o cantitate mică de aur este produsă și o cantitate foarte mică de aur este distrusă în uzul industrial. Dar raportul de producție stoc-anual este în intervalul 50 - 100: 1. Aproape tot aurul din lume care a fost produs începutul lumii este păstrat într-o formă sau alta”.

5. „Majoritatea cercetărilor de piață despre aur tratează cererea de schimb, care are avantajul că poate fi măsurată. Dar cererea de rezervare este mult mai relevantă pentru preț. Profilul cererii de rezervare în rândul persoanelor care dețin aur este principalul factor determinant al prețului aurului.

6. Astfel: „Prețul aurului este stabilit după preferințele investitorilor, care nu pot fi măsurate direct. Dar trebuie înțeleși principalii factori din lume care influențează preferințele investitorilor în raport cu aurul. Acești factori sunt rata de creștere a ofertei de bani, volumul și calitatea datoriei, incertitudinea politică, riscul de confiscare sau alte active posibile”.

Concluzia experților rămâne însă aceea că „frica de bani ieftini” este un factor principal în creșterea cererii de aur. Astfel de temeri cresc în special în perioadele de turbulențee economice. Care pot fi provocate și de intervenții ale guvernelor. Iar în 2020, aceasta includ, pe lângă ăspunsurile haotice ale guvernelor la coronavirus și frământări civile.