A fost nevoie de doi ani, ca foştii şi actualii guvernanţi, pentru că după scrutinul de anul trecut la locale şi parlamentare tot ei au ieşit, să-şi dea seama că impozitarea bacşişului osptarilor şi coafezelor este o prostie. În ciuda avertismentelor făcute de nişte economişti care chiar se pricepeau, că această iniţiativă va aduce mai mut rău decât bine, totuşi, s-a adoptat actul normativ. Şi firfiricii pe care clienţii îi lăsau la achitarea notei de plată când plecau din cârciumă sau la ieşirea de la frizer ori coafor, au început să fie impozitaţi.

Rezultatele, absolut spectaculoase. În primul an, au fost depăşite şi cele mai pesimiste previziuni. În sensul că s-au adunat din amărâtul de bacşiş la Buget, 30 de milioane de lei, de trei ori mai puţin decât cele mai pesimiste previziuni, aşa cum spuneam. Cam nici cât fură un edil cu camarila la o licitaţie trucată. Anul următor, când vigilenţa a crescut şi inspectorii fiscali mascaţi în consumatori şi amatori de tunsori deja se perfecţionaseră şi apreciau direct din ochi suma care se lăsa bacşiş, încasările au mai crescut spectaculos. Cu 3 milioane de lei adică, faţă de anul precedent.

Mai mult, în urma acestei năstruşnicii financiare: „În contextul impozitării bacșișului, chelnerii și clienții sunt cei mai afectați. Chelnerii pierd o parte semnificativă din veniturile lor, iar clienții se confruntă cu prețuri mai mari și, uneori, cu servicii de calitate inferioară, deoarece chelnerii sunt descurajați să ofere servicii suplimentare.” – a declarat patronul unuia dintre cele mai cunoscute restaurante din capitală. Cu alte cuvinte: Nici bani nu s-au strâns, a scăzut şi calitatea serviciilor.

Frate, frate, dar dacă-ţi dau nişte bani, ne impozitează

Acum se discută ca acest act normativ să fie abrogat. Dar ca să nu rămână locul gol pe scaunul ocupat de aberaţiile financiare, a început alta. ANAF verifică transferurile de bani între rude şi aplică impozitul de 70% pentru sumele fără documente justificative. Adică, dacă îi dai unei rude nişte bani şi faci transfer bancar, trebuie să-i justifici. Justificarea se face cu documente, cu declaraţii pe proprie răspundere, prin mesaje şi aşa mai departe.

Deja, iniţiativa a produs victime. Un tată grijuliu a transferat nişte bani fiicei sale. Perfect normal până aici. Numai că tatăl era antreprenor, iar banii proveneau din dividendele deja declarate şi impozitate. Chiar dacă sumele de bani puteau fi identificate ca provenind de la tată, chiar dacă era justificată provenienţa lor, chiar dacă fuseseră deja impozitate, ANAF a refuzat să recunoască sursa şi a decis impozitarea acestora cu 70%.

Vă închipuiţi ce se va întâmpla cu banii pe care lunar cei plecaţi la muncă în străinătate îi trimit acasă, copiilor şi părinţilor. Trebuie să păstreze documente justificative, cum ar fi că au muncit de s-au spetiti pentru banii ăia, ca nu cumva statul să le ia aproape trei sferturi din ei.

Dacă tot am plecat pe calea asta, aş avea câteva propuneri, pentru îmbunătăţirea bazei de colectare. Păcat că au trecut 1 Martie şi 8 Martie, că se putea aplica o taxă pe mărţişor, sau una pe buchetul de flori dat soţiei, iubitei, mamei sau surorii. A trecut şi sărbătoarea celor 44 de sfinţi. Ce bani se puteau strânge din impozitarea mucenicilor pe care ţi i-ar fi adus vreo rudă. Mai ales că nu avea cum să aibă acte de provenienţă pe ei, pentru că sfinţii mucenici nu au cum să semneze chitanţe sau alte acte de provenienţă. Dar ratarea poate fi recuperată.

Propunere: Să se aplice taxa pe oul vopsit

Nu mai este mult până la Paşte. Propun să se aplice o taxă pe oul vopsit. Care poate fi chiar diferenţiată, în funcţie de culoarea oului. Roşu să fie cel mai scump, să se sporească sumele, pentru că în roşu se vopsesc cele mai multe ouă de Paşte. Când vine o rudă cu coşul de ouă vopsite să ţi le dăruiască, pac, să apară un inspector ANAF din boscheţi, iar dacă ruda care ţi le aduce nu are chitanţă semnată de găinile care le-au ouat, să le numere, să le împartă pe culori şi să le impoziteze. La fel, trebuie impozitate şi feliile de cozonac şi pasca. Iar după ce trec Sărbătorile Pascale, cu ajutorul Evidenţei Populaţiei, să se stabilească ziua de naştere a fiecărui cetăţean, precum şi, acolo unde este cazul, cea onomastică. Să se impoziteze cadourile pe care le primesc sărbătoriţii de la rude. Iar dacă şmecherii de români vor găsi o cale să eludeze aceste taxe, să fie impozitate cu 70 la sută şi urările. Să echilibrăm bugetul.