Această cifră este infimă, dat fiind că, în aceeași perioadă de timp,  60100 de refugiați și imigranți au debarcat în Grecia, o creștere puternică față de valorile înregistrate în 2018.

Acordul privind imigranții  dintre UE și Turcia a fost încheiat pentru a opri „imigrația neregulată prin Turcia către Europa”, pentru a distruge afacerile traficanților de carne vie și „a oferi imigranților o alternativă care să nu le pună viața în pericol”.

Ca urmare, Turcia s-a obligat să oprească  imigranții ilegali sirieni pe teritoriul său, în încercarea de a împiedica trecerea lor în Grecia. Pentru fiecare imigrant returnat Turciei, un alt refugiat sirian urma să fie reinstalat într-unul dintre cele 28 de state membre ale UE. Mai mult, Turcia urma să primească în baza acestui acord o finanțare totală de 6 miliarde de euro, 3 miliarde  în 2016 și 3 în 2018.

Turcii se plâng de multă vreme că nu au primit toți banii la care aveau dreptul ca urmare a acestui târg, dar nici conducătorii UE nu sunt prea mulțumiți de rezultate. Potrivit unui raport al Comisiei Europene, citat de ziarul german Welt am Sonntag, un număr de 1.995 de solicitanți de azil sirieni au fost returnați în Turcia în perioada 2016 – 2019 – 801 în 2016, 683 în 2017, 332 în 2018 și numai 189 în 2019. În aceeași perioadă de timp, UE a reinstalat în țările membre 25.660 de migranți sirieni veniți din Turcia.

Raportul Comisiei Europene susține  că dintre cei 60.100 de solicitanți de azil care au debarcat pe insule grecești în 2019, aproximativ 37.700 au fost transferați pe continent. Cu toate astea, afluxul mare de imigranți în insulele din Marea Egee  (Lesbos, Samos, Chios, Kos și Leros) creează o situație cumplită în taberele supraaglomerate unde se află 42 000 de persoane. Și nu e vorba numai de deficitul de produse alimentare, îmbrăcăminte și medicamente în tabere, ci și de disperarea în creștere a localnicilor.

Thorsten Frei, viceliderul grupului CDU-CSU din parlamentul german,  a declarat pentru Welt am Sonntag că situația refugiaților din Grecia este explozivă “Acest lucru are o legătură cu faptul că Turcia nu mai împiedică în mod constant debarcările”. Frei crede, însă, că și autoritățile elene au partea lor de vină: “Numărul de repatrieri din Grecia în Turcia nu cunoaște de ani buni o singură direcție: aceasta este în scădere. Trebuie să vorbim deschis despre un eșec administrativ aici”.

Premierul grec Kyriakos Mitsotakis se plânge și el, la rândul său, dar de lipsă de sprijin din partea UE.  Mitsotakis  spune că intenționează să solicite mai mulți bani de la UE pentru a grăbi procesul de evaluare a cererilor de azil. El estimează că administrația sa a „moștenit” aproximativ 80.000 de cereri de azil nerezolvate de la guvernul de stânga anterior.

Bani cere și Ankara, care acuză UE că nu-și respectă obligațiile asumate în baza acordului privind imigranții.  Marea problemă, în opinia mea, este că Erdogan folosește amenințarea imigranților ca să-și atingă propriile scopuri politice. Astfel, ocupația turcă a unei părți din nordul Sriei a fost justificată prin nevoia de a construi locuințe pentru refugiații sirieni care doresc să se țntoarcă în țara lor. Recent, Angela Merkel s-a declarat de acotd cu această idee și a promis ajutor financiar pentru această acțiune umanitară.