Iosif Anton Fabian are 53 de ani și e factor poștal din 1990. De 30 de an se scoală cu noaptea-n cap să ajungă la Oficiul Poștal 77, de la intersecția Bulevardului Mihai Bravu cu Baba Novac, ca să ia corespondența, ziarele și pensiile vârstnicilor.

Apoi o ia la talpă prin oraș. Face, zilnic, cel putin 15 kilometri, indiferent de vreme, anotimp și, mai nou, pe timp de carantină. Cel mai devreme termină treaba pe la trei după-amiaza, dar se întâmplă să se mai lungească la treabă.

„Schimb pantofii cam o dată la două luni, că se tocesc pingelele, depinde de vreme și anotimp”, se scarpină în cap Fabian care adaugă că Poșta Română le asigură, anual, încălțămimte de sezon. Adică pantofi sau bocanci. Nu prea le ajunge norma asta postașilor care merg pe jos ca infanteriștii pe timp de război.

La întrebarea dacă oamenii se feresc de el că, vorba aia, e unul dintre cei mai expuși contaminării cu Covid-19 – alături de medici, polițiști, jandarmi, taximetriști și reporteri – Fabian zâmbește și o dă pe bune: „Unii mă întâmpină cu teamă. Alții nu.

Culmea, vârstnicii nu sunt mai dificili ca tinerii. Avem, în schimb, probleme cu livrarea pensiilor. Acum se pun în plic. Înainte îi numărai omului banii în fața sa. Mi s-a întâmplat ca unii să nu mi-i mai ia din mână și să-mi ceară să le pun plicul cu pensia într-o cutie sau pe preș”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE