Mii de fete și femei, viitoare doamne, mame și, mai încolo chiar bunici, au dat iama printre rochiile de mireasă de la „Târgul de Nunți”. Unele alături de viitorii lor soți, dar cel mai adesea de mămicile lor, viitoare „soacre mici” sau de una sau mai multe prietene. Că viitorii socri au rămas afară, la un mic și-o bere, că tot a fost cald și frumos.

Probe peste probe

Fetele, unele tinere, altele mai purii, de cam toate vârstele, au probat și câte cinci-șase rochițe de mireasă. Greu de ales… „Nu s-a hotărât, încă. E abia la a patra probă. Nunta e în iulie”, e emoționată mama Claudiei, care are 24 de ani și se pregătește de ziua cea mare a vieții ei.

Dar de ce se mărită? Soacra mică răspunde în locul ei: „Păi, de ce ne-am măritat toate, c-așa trebuie!”.

Vânzătorul, un moldovean din Chișinău, e mulțumit: „Slavă Domnului, am vândut ceva în astea trei zile”. Nu vrea să spună cât, că-i poartă ghinion.

„Casă de piatră” sau „Casă de rahat”?

„Ne căsătorim că ne iubim, de aia! O să țină. Suntem împreună de un an și ceva”, spun, în cor, doi medici. El e chirurg în Prahova și ea rezidentă la „gastro-entero”. Ea pare mai hotărătă: „Știu ce vreau, da’ n-am dat comanda. Costă cam 4000 de de lei. La urarea „Casă de piatră”, el râde, cu cinsmul unui chirurg veritabil: „Ba, «Casă de rahat!»”. Și, completează, cu gura până la urechi: „Că, dacă-i așa, nu-ș bagă nimeni nasu’ în ea!”. Știe el ce știe.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: