Primul: nu mă pricep deloc la politică şi nu pot aprecia – nici nu am datele necesare – dacă este bine sau nu ceea ce face în calitate de parlamentar. În al doilea rând, unul dintre co-preşedinţii AUR mi-a fost ani buni coleg de redacţie, în timp ce pe doamna Şoşoacă n-am văzut-o în viaţa mea pe viu, aşa că din punct de vedere sentimental, ar trebui să fiu de cealaltă parte a baricadei.

Dar nu politica doamnei Şoşoacă şi modul cum o face este subiectul meu. Ci cu totul altceva. O manipulare de doi lei, folosită de ani şi ani de zile împotriva noastră, a românilor de rând, la toate nivelurile, de la cel mai de jos, până la cel mai înalt al ierarhiei sociale.

Este vorba despre o diversiune kaghebistă, veche din vremea ocupaţiei sovietice, foarte simplă altminteri. Dar, ca orice lucru foarte simplu, este şi foarte eficientă. De atunci, de după Cel de-al Doilea Război Mondial, am tot căzut grămadă în plasa ei, fără să ne învăţăm minte.

Metoda, cum spuneam, este simplă. Abaterea atenţiei de la problemele grave, care ar putea inflama societatea, prin aruncarea spre tocare la public a unui subiect derizoriu, dar cu impact de mahala. Ca bonus, de multe ori prin această metodă se obţine nu numai abaterea atenţiei oamenilor, ci şi discreditarea cuiva. Avem şi exemple. În anii ’50, ruşii ne jefuiau bogăţiile de uraniu de la Sânnicolau Mare. Tot programul atomic sovietic a avut ca mater

ie primă uraniul românesc. În locul de unde se extrăgea preţioasa materie primă, erau aduse basculante cu pământ normal. Iar nouă, românilor, ni se spunea că fratele de la Răsărit se sacrifică. Ne ia pământul neroditor şi ne dă în schimb pământ bun de lucrat, de făcut agricultură. Nu mai enumăr diversiunile din timpul Revoluţiei. Nici foarte multele de după. Emblematică este cea în care, folosindu-se de asemănarea de nume, Bivolaru, s-a acoperit frauda masivă de la Banca Agricolă.

S-a abătut atenţia asupta lui Gregorian Bivolaru şi tentativa lui de a fugi din ţară ascuns sub o perucă, în timp ce deputatul Gabriel Bivolaru devaliza, împreună cu nevastă-sa, Mona de Freitas, cea care vreo trei ani nu a putut fi arestată pentru că era gravidă (a gestat mai mult decât un elefant) Banca Agricolă. Paguba estimată: 60 de milioane de euro.

Mona de Freitas a plecat la Paris, fără să o întrebe măcar cineva în ce lună mai este cu sarcina. Bărbatu-său a făcut simbolic, câteva luni de puşcărie, după care a tăiat-o şi el în Franţa, unde şi în zilele noastre trăiesc fericiţi din banii furaţi. Iar unii jurnalişti de investigaţii din presa românească, căutau prin cimitire crucea tatălui lui Bivolaru, să vadă dacă nu cumva cei doi sunt fraţi după tată. Cum aveau de gând să stabilească asta, nu au mai spus. Îl întrebau pe mort, probabil.

Să judecăm logic o fotografie ca să pricepem o informație

Unii dintre jurnaliştii de atunci care colindau cimitirele după cruci închipuite, în timp ce infractorul Gabriel Bivolaru urca fericit în avionul de Paris, mai sare încă o dată astăzi din boscheţi, folosind aceeaşi schemă. Nu numele lui ne interesează, că nu el este subiectul. Ci diversiunea în care din nou ar trebui să cădem.

Ştirea care trebuie să abată atenţia este că senatoarea Diana Şoşoacă, în timpul cât a fost printre minerii răsculaţi în Valea Jiului, a fost păzită în chip de gardă de corp de un interlop din zonă. Un anume Sorin Palesică, interlop din Lupeni, extins şi în staţiunea montană Straja. Se face apoi şi dosarul lui Palesică. Piesa de rezistenţă este că a lovit o fată, o salvamontistă, într-un bar şi a fost reţinut 24 de ore pentru asta. Vă mai dau eu un pont, dacă vreţi să-l demonizaţi cu adevărat pe Palesică: are acum un ordin de protecţie.

Se aduce argument şi o fotografie în care senatoarea Şoşoacă se află în mijlocul mulţimii de mineri, iar lângă ea se vede interlopul, căscând şi el gura.

Problema care se pune este dacă doamna senator a fost păzită de un interlop. Şi dacă da, în ce condiţii l-a cunoscut pe acesta?

Acum, logica. De ce să-şi fi luat Diana Şoşoacă drept gardă de corp un interlop din zonă? Dacă se temea de întâlnirea cu minerii, putea să-şi ia gardă din Bucureşti. Dacă interlopul Palesică este garda de corp a senatoarei, ar fi trebuit să-l vedem şi pe la manifestaţiile unde Diana Şoşoacă a ieşit în prim-plan, pe aici, prin Bucureşti. Sau măcar la ultima, când a venit din Valea Jiului direct la spitalul „Matei Balş”, unde a făcut un scandal monstru cu agenţii de pază de acolo care i-au interzis intrarea. Ar fi trebuit să-l vedem şi pe Palesică lângă ea.   Deci, nu l-a luat din Bucureşti.

Mai rămâne a doua variantă. L-a angajat la faţa locului pe Palesică, s-o păzească. Numai că de toată manifestaţia de la Lupeni, ca ea să se desfăşoare în bună ordine şi să nu se petreacă incidente, s-a ocupat Lucian Răzmeriţă, primarul oraşului. Care ne-a declarat în exclusivitate: „Nimeni nu l-a angaj pe Palesică, nici ca gardă de corp, nici ca altceva. Nu a avut nici un fel de legătură cu manifestaţia minerilor, nici cu venirea doamnei senator. De altfel, doamna Şoşoacă nici nu avea pentru ce să se teamă.

Parte dintre mineri chiar au invitat-o în Valea Jiului, iar dumneaei a venit. Pentru ce să fi vrut să-i facă rău minerii unuia care este de partea lor. De asemenea, vreau să afirm ferm că Primăria Lupeni nu a plătit nici un ban, nici lui Palesică, nici altcuiva ca să o păzească pe doamna Şoşoacă.”

La întrebarea noastră: „Şi totuşi, ce căuta Palesică lângă doamna senator”? primarul din Lupeni ne-a răspuns: „Sigur a venit şi el, ca orice cetăţean care are dreptul să participe la o manifestaţie. S-a băgat în faţă, probabil, ca să se vadă şi el la televizor. Dacă vreţi, acesta este un argument că doamna senator nu a avut gardă de corp. Inclusiv un interlop a putut ajunge lângă dânsa. Iar în al doilea rând, credeţi că un singur om, fie el şi cel mai interlop dintre interlopi, poate face faţă unor oameni dezlănţuiţi? După cum aţi văzut, totul s-a desfăşurat în ordine şi nimeni, absolut nimeni nu a fost rănit sau bruscat. Iar asta a fost, într-adevăr, treaba noastră. A primăriei şi a organelor de ordine.”

Final de diversiune „Șoșoacă – Interlop”

Problema în Valea Jiului nu este cine a păzit-o pe doamna Diana Şoşoacă. Nici măcar că domnia sa, în calitate de senator, a fost acolo. Problema Văii Jiului este cu totul alta. Şi de la ea s-a încercat prin această metodă să se abată atenţia opiniei publice. Problema este că minerii au muncit, iar Guvernul nu le-a dat banii care li se cuveneau pentru munca lor.

Poate mai ştire de presă este că acum, în Valea Jiului, se desfăşoară cel mai lung protest al minerilor în subteran, fără ca nimeni din conducerea ţării să-i bage în seamă.

Şi ar mai fi una. Că de regulă, în familiile de mineri, numai bărbatul munceşte. Nici nu prea există locuri de muncă pentru femei. Iar dacă bărbatului nu i se plătesc drepturile salariale, cei de acasă mor de foame. La propriu.

Şi ar mai fi încă una. Incapacitatea acestui Guvern de a lega un plan coerent de reconversie profesională în Valea Jiului, în condiţiile în care vor să închidă minele de cărbune. Până una-alta, blocurile au rămas fără căldură, iar școlile s-au închis fiindcă nu se poate sta în clase din cauza frigului. Centralele lor funcționează pe cărbune. Iar la situaţia de acum, cu salariile neplătite, minerii vor ajunge din nou. Chiar dacă acum guvernanţii, prin Ordonanță de Guvern, le vor arunca nişte bani, ca să-i potolescă.