In principio erat Verbum et Verbum erat apud Deum et Deus erat Verbum. (La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul) - Ioan 1:1.

Ce a stat la începutul poporului român, Decebal ori Traian, Burebista ori Caesar, Dromichaites ori Lysimachos, ”Rex Histrianorum”ori Atheas, Dragoș ori Bogdan, Basarab ori Litovoi, Menumorut ori Gyla? De la Stalin încoace, trecând prin Ceaușescu și Stepaniuc, s-au creat numeroase teorii pseudo-științifice menite a demonstra că românii nu există, la început între Prut și Nistru, apoi că nu există deloc, în stilul lui Rosler.

Și dacă pentru basarabeni s-a inventat poporul moldovenesc, glorios și vrednic slujnic al Moscovei, care (”prieten secular în vremuri de prosperitate”) până la 1791 nu ajunsese la Nistru, atunci pentru restul românilor s-au inventat dacii. Desigur, din ardeleni și munteni ar fi fost dificil să faci moldoveni, trebuia ceva mult mai vechi și mai sonor, dar în același timp neinsultător și chiar glorificator: Dacia a fost strămoșul Romei, la fel precum SUA strămoșul Marii Britanii, iar Moscova evident strămoașa Rusiei.

Dacii și moldovenii sunt neîndoielnic același ”popor”, inventat de același autor, cu același umor, pentru același omor. Despre daci sunt suficiente două înrebări, pentru a desființa ideea romanofobă a moldoveniștilor daci. Cum se numeau dacii pe sine înșiși? Și de ce brusc dacii au început a se numi romani, și o continuă două milenii? Știm perfect că ”daci” era o porecla dată de Caesar, care din Gallia urmărea breakenews-ul de la Dunăre, iar ”geți” o porecla grecească.

Că dacii și geții nu erau decât unele din treburile multiple ale tracilor de nord, că Burebista era numit ”Rege al Traciei”, că Herodot era grecofil (prin urmare spunea că 6 milioane de perși au luptat la Thermopyle, când ei ar fi murit de foame și sete la așa un număr încă în Asia Mică), iar dacă să compari tracii cu inzii, cum o făcea istoricul din Halicarnassus, atunci aceștia vorbeau o sută de limbi, precum indienii și astăzi, indiferent hinduși ori musulmani.

Unele din argumentele principale ale daciștilor sunt: 1) romanizarea timp de 165 de ani și 2) stăpânirea romană pe 16 % din teritoriul Daciei. În primul rând, romanizarea a ținut nu 165 de ani, nu doar de la 106 până la 271/75, ci aproximativ 700 de ani. Din secolul II a. Chr. și până la 602 p. Chr. cultura romană a păruns în spațiul carpato-danubian, nu impusă ci dorită de triburile locale. Este asemeni americanizării de astăzi, este la modă să devii american și toți vor, la fel cum era la modă să devii roman în antichitate.

În al doilea rând, vestigiile arheologice și sursele vremii atestă că Ardealul, Banatul, Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei erau stăpânite ferm de romani. Dacă acestea reprezintă 16 % (cifră ineresant constatată, fără marjă de eroare), atunci Dacia cuprindea toată Europa de Est. Dacia însăși este o invenție romană, o provincie creată și numită cel mai comod, la fel precum a fost Gallia, Hispania, Britania și Syria-Palestrina (de la filistenii criticați în Biblie), și Mauretania, ce nu înseamnă mai mult decăt ”țara neagră”, adică întunecată, adică îndepărtată, deci la Sfărșitul Pământului (adică a Lumii cunoscute), la fel ca Maurokastron-Cetatea Albă și Kara-Bogdan (Bogdania Neagră).

Evident, moldovenii nu au putut fi romanizați, și nu au nimic în comun cu Roma. Nimic, în afară de limbă latină vulgară balcanică, de Episcopia Siretului fondată cu mult înaintea celei a ”Moldovei și Bucovinei”, de Episcopia Cumaniei fondată înainte de venirea tătarilor, și de Grigore Ureche care spune că ”de la Rîm ne tragem”. De Miron Costin nu mai zic, era spion al polonezilor latini. Iar Școala Ardeleană, căruia îi datorăm România de astăzi, este acuzată de a fi latinizat forțat identitatea românească. Că membrii acesteia, greco-catolici, erau reveniți la lainitate nu pot fin acuzați decât de prea mult patriotism.

Atunci mai condamnați și pe Basarab ”campionul credinței catolice” și pe Bălcescu, care începea Istoria Românilor cu 753 a. Chr.,și care a creat Regatul României, sub Alexandru Ioan Cuza cel și Carol I cel Mare.Eu cred că este o exagerare, nu Istoria Românilor, ci Istoria Lumii a început pe 27 aprilie Anno Primo Ab Urbe Condita. Nu sunt ardelenii vinovați că au trăit sub Sfinții Împărați Romani, la fel cum nu suntem noi vinovați că am trăit sub Împărații Ruși, și străbunelul meu s-a onorat prin a fi luptat la Mărășești în armata imperială rusă, iar fratele său a fost bătut până la moarte de bolșevici pentru că era ofițer. Eu am dreptul să port Panglica Sfântului Gheorghe, în numele străbunelului meu, iar bolșevicii care l-au împușcat pe Împărat nu au acest drept.

Cum spunea marele Constantin Giurescu:”În chestiunea romanizării s-a obiectat: procesul a durat o perioadă relativ scurtă (106–271/275 d.Hr.) şi nu a cuprins tot teritoriul Daciei. Admiţând aceste remarci, întrebăm, la rândul nostru, ce să facem cu cele peste 25.000 de monede republicane şi imperiale timpurii (fără a include imitaţiile) descoperite înainte de cucerirea romană pe întreg teritoriul carpato-danubiano-pontic? Sau poate ar trebui să ştergem cele cca 3.000 de inscripţii descoperite, dintre care 70-75% sunt antroponime de origine romană? Aceste dovezi ale pătrunderii alfabetului latin şi ale faptului că negustorul roman a deschis calea legionarului, ca urmare a aprofundării schimburilor comerciale (ceea ce a facilitat preluarea obiceiurilor), precum şi adaptarea tehnicii militare romane la sistemul defensiv dacic – „murus dacicus”, demonstrează fără echivoc că romanizarea nu s-a produs doar în perioada dominaţiei romane, ci a început cu mult înainte (sec. V–IV î.Hr.).”

 Aceeași propoagandă ne-o fac pseudo-ortodocșii, ultra-ortodocșii și ereticii de tot felul, alimentați de Mark al Efesului, Gennadios Scholarios, Gemistos Plethon și Lucas Notaras (pretendentul la tronul lui Constantin XI). Toate aceste trei ideologii sunt create spre un singur scop, ura față de Roma și orice este român, roman ori latin. Iar dacă ei urăsc atât de mult tot ce este latin,atuntxci eu  se aseamănă fariseilor, care ispitau pe Christos.Cum spunea Sfântul Papă Ioan Paul II: ”România este grădina Maicii Domnului”.