Polarizarea a fost practic instantanee – ești alături de Marea Britanie sau ești cu Rusia – iar reacțiile sunt mai dure decât le-ar fi estimat cineva. În orice caz neașteptate pentru cei care au generat întreaga criză.

După acest moment, putem să facem o estimare a consecințelor și a cauzelor unei asemenea evoluții, care anunță un război, nici rece, nici cald, o formă hibridă de confruntare cu instrumentele noi care conțin și arme convenționale, și tactici hibride, și amenințări, și constrângeri, și sancțiuni, dar și operațiuni cibernetice asupra sistemului energetic, și război informațional și bătălie pentru mințile cetățenilor statelor țintă, în spațiul virtual.

Totul pare să fi plecat de la un calcul greșit al unor servicii secrete ruse – cel mai probabil GRU, care avea acces și putea proiecta utilizarea substanței – un atac care mai degrabă afirma decât ascundea autorul, statul rus. Era un atac care era menit să transmită defectorilor din servicii că Mama Rusie se răzbună întotdeauna. Cu semnătura clară a Președintelui Putin, fără de care un asemenea atac nu s-ar fi putut derula pe teritoriul unui alt stat, cu atât mai mult Marea Britanie – odată ce datoria Rusiei se negociază și se tranzacționează, deci se finanțează la City în Londra. Și o spun după ce am avut ocazia să stau de vorbă cu prieteni britanici direct implicați în caz și cunoscători ai întregii evoluții, inclusiv a informațiilor și probelor care au fost prezentate Miniștrilor de Externe din statele membre UE la Consiliul Afaceri Externe din 19 martie.

Cazul e considerat cel mai grav din istoria de până azi a Marii Britanii, ba chiar a lumii, fiind, totodată, și un test, și rezultatul unei evaluări greșite de către atacator și planificator a situației reale a Marii Britanii. Două elemente au stat la baza lansării atacului. Mai întâi, faptul că Londra nu a reacționat în ultimele două mandate guvernamentale, la asasinate anterioare efectuate pe teritoriul britanic.

De la Litvinenko, acolo unde reacția a fost serioasă, prin prisma punerii sub amenințare a cetățenilor britanici aflați în zona transportării și utilizării poloniului 210 în ceaiul verde băut de fostul spion care defectase, însă fără consecințe, odată ce nimeni nu și-a mai pus problema serioasă a anchetei profunde sau măcar a traducerii cazurilor la nivel politic. A fost adaptată varianta cea mai simplă, cea a morților naturale, suicidul lui Berezovski, etc, deși în acest caz mass media rusă intrase în format de propagandă până când autoritățile britanice să-l fi descoperit măcar pe multimiliardarul rus de opoziție mort în cadă și să evalueze că ar fi sau nu vorba de suicid.

Suntem ca-n celebrul banc despre condoleanțele transmise telefonic de Brejnev pentru atacul nuclear, însă, din cauza diferenței de fus orar, confuzia a făcut ca aceste condoleanțe să vină înainte de atacul însuși! Ce să-i faci, chelu-și pune mâna-n păr, zice o formulă românească neaoșă. Așa și aici. Nimeni din GRU și de la Kremlin nu se aștepta ca acum Marea Britanie să reacționeze, și să o facă atât de virulent.

În al doilea rând, contextul era nefavorabil Marii Britanii. Era izolată din cauza negocierilor pe Brexit iar Moscova se aștepta ca un număr de stat europene să blocheze orice reacție de solidaritate. Apoi și relația transatlantică cu SUA a Marii Britanii nu mai e ce era, ieșirea din UE ducând la scăderea valorii strategice a Londrei și pentru Washington. Nu mai vorbim că și SUA are, sub Trump, propriile calcule și relații cu Moscova. Așa au gândit planificatorii ruși.

Și a venit explozia de indignare, lovitura enormă pe linia expulzării diplomaților, dar mai ales reacțiile care încă nu se văd, loviturile ce se dezvoltă în profunzime, unde măsurile de sancțiune și retorsiune sunt enorme. Făcute să doară, să atingă interesele ruse, chiar cu asumarea costurilor de către Londra și terți în privința unor interese bilaterale abandonate. Pentru că Londra a comunicat pe canale un set de întrebări Moscovei, acestea au ajuns la Putin, care a aprobat răspunsul neconvingător, și a apăsat, în același timp, pe butonul propagandei locale. Mare greșeală!

Până să comunice formal Marea Britanie ceva public, nefiind coordonate, mediile ruse și zonele oficiale de diferite culori au început să emită mesaje divergente. Peste 29 de explicații și reacții la niveluri diferite ale instituțiilor oficiale. Au stârnit confuzia, dar nu au comunicat măcar pe canal diplomatic nepublic respingerea convingătoare a responsabilității și propunerea de sprijin pentru cercetarea atentatului, fiind vorba de un cetățean rus.

Ofertele vin acum, la două săptămâni de la atac. Neconcludente, neconvingătoare, și însoțite de țâfna statului care a descoperit, abia acum, că victimele sunt cetățeni ruși și că are legitimitatea, ea, să ceară explicații, să reproșeze că aceștia nu sunt apărați în Marea Britanie. Toți. Toți cei executați pe teritoriu britanic. Culmea tupeului! Un calcul greșit despre o Mare Britanie slabă și izolată, care permite răzbunările spionilor și dizidenților ruși pe propriul teritoriu, mai interesată de comerțul cu Rusia și de investiții imobiliare decât de securitatea cetățenilor și rezidenților. Un calcul greșit, cât o declarație a noului război mondial între Occident și Rusia. De care o fi el acum și în viitor.