Că vreți sau nu să acceptați evidențele, paradigma după care se face politică progresistă în Occident se regăsește într-un vers profetic scris de Brehtold Brecht cu zeci de ani în urmă: „De vreme ce oamenii votează împotriva guvernului (puterii politico-financiare n.r.), oamenii trebuie să fie dizolvați (înlocuiți n.r.)".

Este vorba de aceeași linie politică pe care o denunță scriitorul francez Renaud Camus atunci când vorbește de „Marea Înlocuire” a europenilor nativi cu imigranți aduși din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Dincolo de pledoariile umaniste, dincolo de lacrimile care curg de mila imigranților înecați în Mediterana sau a celor pe care războiul sau”schimbările climatice” îi forțează să-și părăsească țările natale, elita politică și financiară are niște interese clare de a forța o inversare a raportului dintre majoritate și minoritățile etnice și sexuale în Occident.

Politicile de inflamare a resentimentelor minorităților, atacurile neîncetate asupra clasei de mijloc, a religiei creștine și a statelor naționale au un singur scop, niciodată asumat, dar întotdeauna urmărit - să asigure perpetuarea puterii actualei clase conducătoare, dacă nu cumva chiar să instituie un monopol asupra puterii.

Imigranții sunt siliți să voteze stânga progresistă pentru a nu risca să fie trimiși acasă. Tot ei asigură, cel puțin în teorie, mâna de lucru ieftină. Dar chiar dacă nu muncesc, tot au nevoie de bunurile de larg consum pe care le produc multinaționalele.

Iar ajutoarele generoase primite de imigranți din banii contribuabililor tot în buzunarele elitei intră până la urmă. Iar faptul că pătura de mijloc sărăcește, nu e deloc o veste proastă pentru elite. Săracii își cunosc locul, trebuie să muncească din greu pentru a-și plăti creditele la bancă, n-au timp, nici energie să se revolte. Divide et impera, spuneau romanii...

Nouă ni se spune foarte des că problema imigrației nu mai e de actualitate, că nu mai suntem în fața unei crize, că numărul solicitanților de azil a scăzut în ultimii ani. De fapt, însă, această criză și-a înfipt adânc rădăcinile pe bătrânul continent.

Nu numai în metropolele Europei nativii au încetat să mai reprezente majoritatea (Londra, de pildă). Potrivit ziarului elvețian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung (nzz.ch), în orașe precum Frankfurt pe Main, Offenbach, Heilbronn, Sindelfingen, germanii care nu au imigranți printre înaintași au încetat să mai reprezinte majoritatea absolută.

Acum sunt doar cel mai important grup etnic. Dar situația este similară în alte orașe europene. Și nu e vorba numai despre Franța sau Marea Britanie (țări cunoscute pentru numărul mare de imigranți), ci și despre Olanda sau Belgia. La Amsterdam, de pildă, olandezii get-beget au devenit o minoritate încă din 2011.

În aceste condiții, e extrem de interesantă întrebarea: mai putem vorbi o identitate occidentală, pe care sociologul canadian Mathieu Bock-Côté și-o pune în cartea sa “Imperiul Corectitudinii Politice”.

Răspunsul său e pe cât de dur, pe atât de bine susținut cu argumente. "Vestul nu are identitate, decât dacă este denunțat ca exploatator și dominant". Ca să-și susțină această concluzie, Bock-Côté dă drept exemplu dubla măsură pe care o folosesc progresiștii atunci când „acceptă sau chiar apreciază practicile altora, deși condamnă puternic în țara lor același gen de comportamente”.

În aceste condiții, evident minoritățile nou-sosite sunt încurajate să refuze integrarea, ba mai mult, să-și manifeste fățiș ostilitatea față de majoritate. Exemplul Franței este edificator pentru sociologul canadian. „Ceea ce mă îngrijorează este indiferența sau ostilitatea față de simbolurile naționale din anumite părți ale populației, despre care se spune că sunt "născute din diversitate".

Când ridici steagul unei alte țări, ba, mai mult, fluierui imnul țării care te-a primit, e clar că e vorba de o dezintegrare îngrijorătoare a comunității naționale”. Dacă minorităților li se permite să-și manifeste revolta față de Occidentul exploatator, nativilor europeni nu li se acceptă niciun derapaj de la linia corectitudinii politice.

„Suntem martorii unei regresii majore a libertății de exprimare, sub presiunea grupurilor identitare (ale minorităților n.r.) care mizează pe cartea indignării permanente. Se încearcă o codificare a discursului public pentru a preveni remarcile "jignitoare", care ar ofensa sensibilitatea unuia sau a altuia”.

Sub acoperirea combaterii discursului rasist, establishmentul condamnă orice voce independentă care vorbește despre minorități refuzând să accepte că acestea au statul de victime ale societății.

Metoda metisajului, a unui imens creuzet demografic din care să se nască oameni și popoare noi. nu este o invenție a progresismului occidental. De la Imperiul Roman încoace, cu un vârf în timpul Uniunii Sovietice, toți conducătorii de imperii au încercat să șteargă identitatea națională a supușilor lor.

Legile de maghiarizare din  timpul Imperiului Austro-Ungar le sunt, cred, cunoscute multor români. Niciodată, însă, procesul nu a căpătat proporțiile uriașe de astăzi. Și nu e vorba numai de milioanele de imigranți, ci și de uriașul aparat de propagandă care muncește zi și noapte pentru a forma omul nou al Imperiului.