Atentatele islamiste, refuzul multor imigranți de a se integra în societatea europeană și apariția așa-ziselor no-go zones îngrijorează establishmentul european, care își vede amenințate planurile de a încuraja metisajul dintre autohtoni și noii veniți (vestitul Plan Kalergi).

Presați de creșterea partidelor populiste și naționaliste, globaliștii de la Bruxelles au pus la cale o retragere strategică. Deocamdată vor limita migrația (ca să nu dea apă la moară naționaliștilor) și se vor concentra asupra pasului următor. Reducerea tensiunilor dintre băștinași și noii veniți.

Încă din campania electorală, planurile lui Emmanuel Macron cuprindeau politici clare de a reduce animozitățile dintre cele două comunități, de la rescrierea pasajelor din cărțile de istorie cu privire la cruciade, războiul milenar dintre Creștinătate și Islam, perioada colonială și până la acțiuni ferme împotriva tuturor celor care cheamă la confruntare.

Dar Emmanuel Macron este doar vârful de lance al elitei mondiale. Eforturi similare face și Comisia Europeană. Încă din 2007, birocrații de la Bruxelles fac planuri cum să combată Islamul radical și cum să-l transforme într-o religie mai tolerantă. Și mediul universitar lansează teorii de detensionare.

Maria Luisa Maniscalco, profesor de sociologie la Universitatea din Roma, în cartea ei „Islamul European. Sociologia unei întâlniri dificile”, consideră că procesele de „europenizare” a Islamului și de“islamizare” a Europei ridică mai multe probleme. Legile care guvernează familia, statutul femeii și libertatea religiei sunt subiecte deosebit de delicate.

Maniscalco le cere însă musulmanilor să se manifeste ca o minoritate activă, capabilă să ia inițiativa unui dialog cu populația nativă pentru a modela viitorul Europei. Mai precis, Maniscalco nu vede integrarea ca pe un proces prin care imigranții își însușesc valorile și modul de viață al europenilor, ci ca pe un proces de apropiere, în care modernitatea occidentală trebuie să se islamizeze la rândul ei.

Dacă teoria lui Maniscalco ne dă frisoane reci, cercetătorul Xavier Bougarel, specialist în civilizație otomană, aduce în dezbatere o posibilă variantă de evoluție spre un islam apropiat de cel practicat în Balcani, adică o religie mult mai apropiată de modernitate și mult mai tolerantă.

În ceea ce o privește pe Jocelayne Cesari de la Universitatea Harvard, aceasta crede că islamul trebuie să-și descopere fața „nativ tolerantă” și să se integreze în cultura europeană, ba chiar să fie studiat în școli.

Ceva mai realist este profesorul de studii islamice Jorgen Nielsen de la Universitatea din Copenhaga. Acesta crede că europenizarea islamului necesită schimbări mari în ceea ce privește relațiile dintre sexe, atitudinea față de persoanele de altă religie și față de statul secular.

Nielsen crede că acest proces e în plină desfășurare, chiar dacă deocamdată doar o minoritate a asimilat complet valorile occidentale. „Majoritatea se agață de religia islamică, dar abandonează tradițiile culturale și încearcă să-și găsească locul într-o nouă cultură.”

Oricât de generoase ar fi intențiile, establishmentul european, politic sau universitar deopotrivă, nu pare să fi găsit deocamdată formula de a-i face pe imigranți să-și dorească integrarea în societatea “necredincioșilor” și a “cruciaților”. Dacă aceste vorbe frumoase vor pune sau nu capăt unui război - cel dintre Islam și Creștinătate - care durează de mai bine de un mileniu, rămâne de văzut.