Elena Lasconi, divorțată de USR ca pe vremea lui Stalin. Cazul Lasconi este simptomatic pentru o lume marcată de progresism.
Scriam, despre scandalul Elena Lasconi, într-o postare pe Facebook: „Pentru cei care vor să înțeleagă cât de stupizi sunt cei de la USR, le recomand piesa TANGO de la TNB. Regia lui Tompa Gabor îi va ajuta și mai mult. O explicație mai clară decât cea pe care o găsesc acolo nu vor primi. Eu aș folosi-o în campania electorală.
Este o parabolă despre ideologie și putere, despre decădere și disperare. Fără vreo umbră de speranță.
Cât despre scandalul dintre Elena Lasconi și fiica ei, răspunsul este același. Ideologiile reducționiste, așa cum este cea neo-marxistă, nivelează creiere și scot ce-i mai rău din om.
Nu este prima dată când un copil își denunță părinții ca să fie bine văzut în celula de partid, sau în gașca de spălați pe creier.
P.S. Familia are valoare dacă are un TATĂ, o MAMĂ, o istorie de dragoste. Dar cine are nevoie de valoare, într-o lume din ce în ce mai nemulțumită de ea însăși?”
Așa se încheia postarea, dar văzând atât comentariile, cât și popularitatea aceste postări am decis s-o reiau să o formă de editorial.
Cazul Lasconi și resuscitarea marxism-leninismului
Cazul Elena Lasconi este simptomatic pentru o lume marcată de progresism, un nume onorabil pentru ceea ce se numește resuscitarea marxism-leninismului în toată lumea.
Nu am exclus nici un moment ipoteza ca Elena Lasconi să fi încercat o manevră electorală în ideea în care își va păstra poziția de primar într-un orășel de 30000 de locuitori conservatori și cu frică de Dumnezeu.
Perfect posibil, dar în același timp trebuie să luăm în calcul și faptul că a spus ceea ce-a făcut, o mărturie de credință extrem de valoroasă. Mai ales că vine din partea unui membru dintr-un partid care aplică vechea zicală sovietică: Cine nu este cu noi este împotriva noastră! Un partid în care există doar tovarăși de drum de care te desparți ușor. Pentru care România este doar o bucată din Planul Valev Redivivus.
Mărturisirea Elenei Lasconi dă o rază de speranță celor care încă mai credem că familia înseamnă Iubire, că Țara reprezintă o parte a ființei tale, că atunci când spui Doamne ajută! în loc de Să trăiți! mărturisești credința în Dumnezeu și în valorile milenare ale creștinismului. Valori care reușesc să supraviețuiască într-un mediu ostil poluat de apostați celebri de tipul lui Cristian Tudor Popescu.