Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care a suspendat executarea Hotărârii Curții Constituționale a României (CCR) nr. 32/2024, generează un val de reacții în rândul specialiștilor în drept. Hotărârea CCR viza anularea alegerilor prezidențiale desfășurate în noiembrie 2024 și reluarea procesului electoral. Acum, odată cu suspendarea parțială a acesteia, apar întrebări legate de separația puterilor în stat și ierarhia actelor juridice în sistemul constituțional românesc.

Avocatul Eliza Ene Corbeanu analizează efectele produse de hotărârea Curții de Apel Ploiești

Suspendarea efectelor unei hotărâri a CCR este considerată, de către comunitatea de magistrați, o intervenție directă într-un domeniu aflat în afara competenței instanțelor de contencios administrativ. Eliza Ene Corbeanu a postat un mesaj dur de pagina personală de Facebook.

În opinia acesteia, Curtea Constituțională a acționat în limitele prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituția României, care îi conferă prerogativa validării proceselor electorale. De asemenea, potrivit art. 147 alin. (4), hotărârile CCR sunt „definitive și obligatorii”.

Avocata Eliza Ene Corbeanu subliniază că încercarea de a suspenda o hotărâre a CCR echivalează cu o încălcare gravă a principiului separației puterilor. În viziunea sa, Curtea de Apel Ploiești și-a depășit competențele și a interferat cu rolul exclusiv al Curții Constituționale, transformând un control de legalitate într-un act de cenzură asupra unei decizii cu caracter constituțional.

„Ceea ce a făcut Curtea de Apel Ploiești astăzi este o interferență flagrantă în zona de competență exclusivă a Curții Constituționale. Suspendarea efectelor Hotărârii CCR nr. 32/2024 prin care s-au anulat alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 și s-a dispus reluarea procesului electoral este nu doar problematică din punct de vedere juridic, ci și profund periculoasă pentru ordinea constituțională. În primul rând, CCR a acționat în limitele competenței sale prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituție. Hotărârea sa, conform art. 147 alin. (4), este definitivă și obligatorie.

Să pretinzi că o instanță de contencios administrativ ar putea suspenda o asemenea hotărâre înseamnă să ignori cu bună știință ierarhia normelor și natura juridică a actelor Curții.

Vorbim aici de o instanță care, sub pretextul controlului de legalitate, încalcă separația puterilor și se substituie unui for constituțional suprem.

E o acțiune care depășește competențele legale și sfidează Constituția.

Mai grav este că hotărârea CCR nr. 32/2024 cuprinde două puncte : anularea procesului electoral (efect consumat și care nu mai poate fi suspendat ) și reluarea acestuia, cu efecte viitoare.

A suspenda „reluarea” procesului electoral înseamnă, de fapt, a bloca întregul mecanism democratic, lăsând autoritățile electorale într-o stare de incertitudine totală.

Și totuși, nu s-a cerut suspendarea Hotărârilor de Guvern care stabilesc data și calendarul alegerilor (de ex.OUG1/2025).

Practic, avem o suspendare parțială care generează un vid de reglementare și pune BEC-ul într-o poziție imposibilă.

Da, suspendarea este executorie, dar recursul se judecă în 5 zile la Înalta Curte de Casație și Justiție. Însă până atunci, efectul politic e deja instalat: haos instituțional, confuzie și alimentarea ideii că hotărârile CCR pot fi cenzurate în instanțele ordinare.

Dacă ÎCCJ nu tranșează rapid și ferm această situație, precedentul creat e devastator.

E un caz-școală de ce încrederea în justiție nu poate fi construită pe improvizații constituționale.

Activitatea Biroului Electoral Central este reglementată clar prin OUG nr. 1/2025, care prevede atribuțiile, componența, finanțarea și competențele sale în organizarea alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025, fără ca acest act normativ să fi fost suspendat.

În consecință, BEC funcționează legal și își continuă activitatea, indiferent de suspendarea parțială a efectelor Hotărârii CCR nr. 32/2024”.

Ce presupune decizia Curții de Apel Ploiești

Hotărârea CCR nr. 32/2024 conținea două efecte distincte: anularea alegerilor (un act consumat) și reluarea procesului electoral (cu efecte viitoare). Suspendarea se referă strict la reluarea procesului, nu și la anularea votului precedent. Cu toate acestea, Eliza Ene Corbeanu avertizează că o astfel de măsură creează un „vid de reglementare”, întrucât procesul electoral este, tehnic vorbind, în stand-by, iar autoritățile nu mai au o bază clară pentru a continua organizarea noilor alegeri.

În acest context, Biroul Electoral Central (BEC) se confruntă cu o situație juridică incertă. Activitatea sa este reglementată de OUG nr. 1/2025, care stabilește clar data alegerilor, calendarul procedural și responsabilitățile instituționale. Acest act normativ nu a fost suspendat, iar BEC, din punct de vedere legal, trebuie să își continue activitatea.

Rămâne recursul de la ÎCCJ

Decizia Curții de Apel Ploiești nu este definitivă. Recursul împotriva acesteia se va judeca la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), însă sunt puține șanse ca procesul să fie soluționat în termen foarte scurt. Având în vedere apropierea datei de 4 mai 2025 – programată pentru primul tur al alegerilor prezidențiale – incertitudinea juridică creează un efect politic deja simțit: tensiune instituțională și confuzie publică.

Specialiștii avertizează că, dacă ÎCCJ nu tranșează clar și rapid situația, se poate crea un precedent periculos: instanțele de contencios administrativ ar putea fi percepute ca având puterea de a bloca sau anula efectele deciziilor Curții Constituționale, ceea ce ar genera un dezechilibru major în arhitectura instituțională a statului de drept.