Cei mai mulţi dascăli se sfiesc până să şi predea "aparatul reproducător", iar părinţii amână cât pot discuţia despre viaţa sexuală.

În reclame, la televizor, oriunde arunci privirea, decolteele sunt din ce în ce mai adânci, iar fetele par să se îmbrace, indiferent de anotimp, doar în pantaloni foarte scurţi sau chiar în slip.

Tabloidele nu se vând cu aceeaşi interdicţie precum cea impusă ţigărilor şi alcoolului - adică, nu există limita de "peste 18 ani" -, iar când din toate părţile parcă se strigă "sex", rămâne întrebarea: cine-i mai învaţă pe elevi noţiunile elementare de educaţie sexuală şi câtă vreme îi mai lăsăm să-şi facă "documentarea" pe in ternet, din reviste sau de la televizor.

Părinţii amână cât de mult posibil să le vorbească copiilor despre acest subiect tabu în România, iar marea majoritate a pro fesorilor se simt ruşinaţi până şi atunci când trebuie să predea "aparatul reproducător" din cărţile de biologie.

Discuţiile despre sex, în şoaptă

Opţionalul "Educaţie pentru sănătate", care se predă de la clasa I până la a VIII-a, conţine capitole despre "Sănătatea reproducerii şi a familiei", dar a fost adoptat de prea puţine şcoli.

Aşa că discuţia despre sex cade de multe ori în sarcina diriginţilor, aceeaşi profesori de motivaţi, cu salarii mici şi multe îndatoriri. Şi, la rândul lor, părinţii amână cât pot discuţia, speriaţi probabil de faptul că a tunci când îşi vor aborda copiii li se va răspunde la fel ca în celebrul banc: "Da, ce vrei să ştii despre sex?".

În timp ce în alte ţări cunoaşterea corpului uman începe la grădiniţă, discuţiile despre sex rămân în şcoala românească la coada programei sau la nivel de şu şoteli între colegi. Astfel că veştile despre fete rămase însărcinate şi la 11 ani rămân o normalitate a ştirilor de la ora 17.00.

"Să se introducă în toate şcolile secundare, pentru elevii ajunşi la pubertate, educaţia sexuală, care trebuie considerată solidară cu educaţia morală şi religioasă. (...) Paralel cu acţiunea şcolii în această latură a e ducaţiei, să se înceapă o energică acţiune extraşcolară pentru combaterea pornografiei", se arăta în "Educaţia. Revistă pentru şcoală şi familie", din 1929.

Însă nici acum, după mai bine de 80 de ani, şcoala românească nu e mai tolerantă cu subiectele tabu, iar uşile psihologilor şcolari nu prea sunt deschise de elevi, de multe ori jenaţi să iniţieze o discuţie despre sex. "Tabuurile din familie sunt preluate de copii, mai ales că părinţii încearcă să amâne cât pot de mult momentul.", DANIELA CEREDEEV, profesor DISCUŢII DESPRE "PROSTII"

Părinţii evită, dascălii se ruşinează

La şcoala generală din localitatea suceveană Vatra Moldoviţei, profesoara Daniela Ceredeev a iniţiat proiectul "Prea cu rând să fiu mamă", prin care încearcă să scoată pe uşa din dos reţinerile când se pune problema să se vorbească liber despre experienţele de acest gen.

"Proiectul a fost gândit pentru liceu, apoi a fost extins şi către şcolile generale. Iar, în iunie intenţionăm să facem şi un marş. Noi am realizat nişte forumuri de discuţii între elevi şi cu personal specializat, psihologi şi consilieri şcolari, dar, din păcate, nu am fost foarte mulţumiţi de cum s-au desfăşurat. Elevii sunt reticenţi, au venit mai mult din curiozitate la întâlnire, dar nu au avut curaj să-şi împărtăşească experienţele. În plus, au existat şcoli unde elevii au luat în derâdere iniţiativa", explică dascălul.

Toată "ruşinea" de a spune lucrurilor pe nume are şi o cauză. "Tabuurile din familie sunt preluate de copii, mai ales că părinţii încearcă să amâne cât pot de mult momentul în care să vorbească despre acest subiect cu ei", adaugă Daniela Ceredeev, care a hotărât să facă acest demers după ce a aflat despre cazuri în care fetele au rămas însărcinate la vârste fragede, dar şi fiindcă a observat "o deviere de la principiile morale sănătoase".

Întâi corpul uman, apoi plantele şi animalele

Diferenţele dintre rural şi urban se văd şi atunci când se pune problema de a dezbrăca de secrete un subiect atât de necesar, mai ales pentru adolescenţi. Robert este elev în clasa a XI-a la Colegiul "Spiru Haret", din Capitală şi spune că ar fi mai bine dacă la disciplina "Biologie" s-ar începe cu anatomia umană.

"Părerea mea este că, la ora de biologie, ar fi prioritar să se predea tot ce se poate despre corpul uman. După aceea, putem vorbi despre plante, animale şi restul lucrurilor. Şi aşa, să fim serioşi, după ce-ţi umpli capul cu plante şi animale, te mai concentrezi tu să reţii ceva din ce ţi se predă despre om? O să înveţi mecanic precum ai învăţat şi restul lucrurilor, iar după vacanţa de vară eşti praf, praştie, un zero tăiat în 24", spune elevul.

Îşi aminteşte şi că, în şcoala generală, profesoara de biologie a sărit peste ora în care trebuia să predea "aparatul reproducător". Motivul: "Noi eram mici şi râdeam de această temă. Nu că n-am râde şi acum, dar o facem mai puţin".

"Educaţia sexuală în şcoli cred că ar fi folositoare şi i-ar ajuta pe unii, mai energici ca să zic aşa, să înţeleagă de fapt la ce riscuri se expun când iau decizia de a face actul sexual. Părerea mea este că ar fi oarecum folositoare, dar după câteva ore cred că ar deveni plictisitoare şi probabil că nici nu m-aş mai o bosi să merg", glumeşte liceanul. A avut însă în liceu şi profesori cu care a discutat liber.

Dirigintele să preia iniţiativa

Şi reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) susţin că o mare responsabilitate o are dirigintele.

"Profesorul-diriginte trebuie să aibă o discuţie cu fetele şi băieţii, separat, cel puţin o dată pe semestru, mai ales că ne confruntăm cu o precocitate a maturizării sexuale. E ideal ca discuţia să aibă loc şi în prezenţa cadrului medical al şcolii. Este important de urmărit şi dacă fiecare şcoală are un psiholog şcolar. Copiii sunt curioşi, sunt interesaţi să fie informaţi. Din pă cate, am rămas însă mult în urmă, mai ales în mediul rural", e de părere Marian Banu, purtător de cuvânt al ISMB.

Primii care trebuie să poarte însă o discuţie cu copiii sunt părinţii, crede acesta. "Părinţii acasă, dar şi dirigintele, psihologul, medicul şcolii ar trebui să aibă un rol primordial în a discuta cu copiii, lăsând la o parte a ceastă falsă ruşine", conchide Banu.

EDUCAŢIE DESPRE SĂNĂTATE

Viaţa sexuală, doar în anumite şcoli

"Diferenţe între fată şi băiat (relaţii sociale)", "Percepţii reciproce ale băieţilor şi fetelor", "Modificări corporale la pubertate", "Cum am apărut eu pe lume?", "Ceasul organismului feminin, ceasul organismului masculin", "Comportament sexual responsabil: atitudini faţă de debutul vieţii sexuale", "Mituri legate de sexualizare/comportament sexual (reacţii comportamentale faţă de manifestările anatomo-fiziologice ale pubertăţii)", "Sarcina nedorită şi avortul - servicii sociale: planificare familială, consiliere". Sunt câteva dintre temele pe care elevii din şcolile româneşti le abordează la disciplina Educaţie pentru sănătate.

Reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei care se ocupă de proiect susţin că din ce în ce mai multe şcoli au început să introducă în orarul elevilor şi acest opţional. Nu suficiente însă.

"Se discută despre transformările organismului la pubertate, despre valorile familiei şi aş vrea să subliniez că noi nu încurajăm începerea vieţii sexuale la aceste vârste, dar, dacă se întâmplă, vrem să fie în cunoştinţă de cauză. Pentru consiliere cu fiecare în parte, dirigintele şi consilierul şcolar este responsabil. Însă acum, în ceea ce priveşte riscurile începerii vieţii sexuale, boli venerice, toate acestea trebuie prezentate de către medicul de familie, lui îi revine responsabilitatea", explică Dana Călugăru, responsabil de proiect în minister.

"Comunitatea locală a devenit în timp mult mai deschisă în a introduce în şcoală această disciplină. Iar de la elevi am primit un feedback pozitiv, aceştia îşi doresc ca Educaţia pentru sănătate să devină o disciplină obligatorie", mai spune reprezentanta ministerului. Dana Călugăru, de altfel profesoară de biologie la bază, ştie că pentru a putea avea o discuţie productivă cu elevii despre aceste subiecte delicate trebuie să existe o relaţie specială cu profesorul.

"Trebuie păstrată decenţa în discuţie şi profesorul trebuie să fie foarte bine informat, profesorii trebuie să fie cu copiii pe aceeaşi lungime de undă, pentru că tulburările hormonale nu sunt uşor de înţeles. Elevii şi profesorul trebuie să fie prieteni", este de părere specialistul. Aceasta îşi propune să atragă mai multe şcoli să introducă obiectul în programă, mai ales pe cele din zonele defavorizate şi din mediul rural.

"Din discuţiile cu elevii, în taberele care s-au făcut, e adevărat că mai mult elevi de 16-17 ani sunt interesaţi de cum să scape de acnee şi de curele de slăbire. Este însă necesar să li se ofere informaţii în şcoală despre orice subiect care-i frământă, în funcţie de vârstă. Iar acolo unde profesorul nu se simte confortabil să vorbească despre asta, se poate chema un medic", adaugă aceasta.

DECALOGUL SEXUALITĂŢII

Zece lucruri pe care ar trebui să le ştie un elev

1. Igiena corectă a organelor sexuale
2. Modificări corporale la pubertate
3. Atitudini faţă de debutul vieţii sexuale
4. Mituri legate de sexualitate/comportament sexual (reacţii comportamentale faţă de manifestările anatomo-fiziologice ale pubertăţii)
5. Infecţii cu transmitere sexuală - comportamente cu risc în transmiterea HIV/SIDA
6. Concepţia şi sarcina - riscurile sarcinii la pubertate şi adolescenţă, pentru mamă şi copil. Planificare familială, consiliere
7. Disfuncţii sexuale la femeie şi la bărbat
8. Metode de contracepţie
9. Identitate şi orientare sexuală
10. Violenţa în sexualitate, abuzul sexual

PROBLEMĂ

Predarea educaţiei sexuale, influenţată de religie

În funcţie de cât de tare este legată şcoala românească de religie, educaţia sexuală se face diferit. Aceasta este una dintre observaţiile lui Borbala Koo, directoarea Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală.

"Nu există foarte multe ţări în care educaţia sexuală este integrată în programa şcolară, deci nu stăm mai prost decât alţii. De departe, ţările nordice au făcut paşi semnificativi. Depinde însă mult cât de legată este şcoala de religie. Putem să facem o comparaţie între Franţa şi Italia din acest punct de vedere. În ambele ţări, cu o populaţie preponderent catolică, există diferenţe între felul în care se predă educaţia sexuală", adaugă Borbala Koo.

Specialistul crede că, până când elevii români nu vor deprinde cum să ia o decizie, să comunice şi să accepte diversitatea, educaţia sexuală va fi făcută superficial: "Integrarea educaţiei sexuale în programele şcolare nu înseamnă doar introducerea în orarul elevilor a unei ore care să se cheme educaţie sexuală. Dacă elevii nu dezvoltă anumite abilităţi de a lua o decizie, de a comunica fără să ia pe cineva de guler, de a înţelege, a respecta şi a tolera diversitatea, atunci nu se poate vorbi despre o educaţie sexuală temeinică. Copilul trebuie însă să aibă, chiar şi aşa, cunoştinţe".

"Au nas, au şi penis"

Părinţii trebuie să fie primii care discută cu copiii lor despre acest subiect. "Cum au nas, copiii trebuie să ştie că au şi penis", este tranşant specialistul.

"Am întâlnit o mămică care i-a prezentat aşa înspăimântător problema menstruaţiei unei fetiţe, că, atunci când a venit la mine, copilul credea că va muri. Nu ştiu în seama cui lasă părinţii discuţia acestor lucruri normale", explică şi psihologul şcolar Aida Ivan.

La uşa cabinetului său bat copii, însoţiţi de părinţii care i-au găsit masturbându-se sau micuţi care şi-au surprins părinţii în timpul actului sexual.

"Nu ştiu în seama cui lasă părinţii discuţia acestor lucruri normale.", AIDA IVAN, psiholog şcolar DECIZIE CNA

Reclamele la prezervative, permise la TV doar după miezul nopţii Şi, de parcă lipsa educaţiei sexuale în familie şi în şcoală nu ar fi de ajuns, aceasta va lipsi, pe viitor, şi de la televizor şi radio. Asta, mulţumită unei decizii luate ieri de membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA).

Concret, potrivit HotNews, aceştia au hotărât să modifice actualul Cod al audiovizualului şi să interzică difuzarea la TV şi radio a reclamelor la prezervative până la ora 24.00. Permise doar după miezul nopţii vor fi şi reclamele la publicaţii şi filme erotice.

"Am început capitolul privind publicitatea, stabilind principiile generale, respectiv protecţia minorilor, informarea corectă, respectarea demnităţii umane şi asigurarea unei concurenţe loiale. Publicitatea pentru convorbiri erotice este interzisă, iar publicitatea la produse pentru igienă sexuală, cum ar fi prezervativele, la publicaţii şi filme erotice va fi permisă numai după ora 24.00. Publicitatea la produse cu caracter pornografic este şi rămâne interzisă", a explicat Răsvan Popescu, preşedintele CNA, după votul Consiliului.

În sedinţa de ieri a CNA, Narcisa Iorga, membru al Consiliului, a declarat că au fost situaţii de emisiuni serioase în care a fost inserată reclama la prezervative: "Au fost situaţii de show-uri serioase, iar în pauze s-a difuzat reclamă la prezervative". E drept că, până în prezent, publicitatea la prezervative era interzisă, acestea fiind considerate produse cu caracter sexual, potrivit legislaţiei audiovizuale.

Totuşi, televiziunile au difuzat publicitate la prezervative, după ora 22.00 şi cu semnul de încadrare "15" (producţii audiovizuale interzise copiilor sub 15 ani), considerând ca aceste reclame au un rol educativ. Răsvan Popescu a mai spus că speră că, în aproximativ două săptămâni, CNA să finalizeze modificările la actualul Cod al audiovizualului, care va intra în vigoare după publicarea lui în Monitorul Oficial.