O știre pe care nu o veți găsi pe pagina de facebook a lui Victor Ponta: în intervalul 1-25 aprilie, guvernul României nu a fost capabil să absoarbă nici un euro din fondurile de coeziune.
Zero. Nimic. Este a doua lună în acest an în care executivul dominat de PSD nu reușește să cheltuie nimic din fondurile de coeziune. Absorbția acestor fonduri s-a blocat la exact 33,85%.
Mai rău, de la mijlocul lunii februarie, a încetinit substanțial ritmul facturilor trimise la decontare către Comisia Europeană. Este un semn că, de fapt, guvernul Ponta a decontat până acum lucrările începute de Emil Boc sau Mihai Răzvan Ungureanu, iar la sfârșitul lui 2012 și începutul lui 2013 absorbția s-a blocat. Pe programul operațional de transporturi, așa numitul POS-T, situația este și mai tristă. Riscăm nu numai să rămânem cu sume importante necheltuite, dar să și returnăm o parte din banii primiți de la Bruxelles. Acești bani ar trebui cheltuiți până la 31 decembrie 2015 dar, în înțelepciunea sa, Dan Șova a încheiat mai multe contracte de lucrări la autostrăzi care au ca termen de finalizare primăvara lui 2016. În cazul în care companiile care execută aceste lucrări nu binevoiesc să termine mai devreme, România trebuie să returneze între 500 de milioane de euro și un miliard din POS-T.
Guvernul nu pare deloc interesat de această situație. Premierul a renunțat să mai conducă Executivul și a plecat în campanie pentru alegerile prezidențiale. Întregul său cabinet acționează ca un staff de campanie. Discuția zilei este despre ce tricou poate să poarte președintele României. Mie mi se pare complet neserios să ceri Curții Constituționale să rezolve acest subiect. Dacă tricoul lui Băsescu era prea ieftin, poate fi sancționat la vot. El sau cei pe carei susține. Dar să mutăm toată dezbaterea de la alegerile pentru Parlamentul European pe ținuta vestimentară a președintelui, să chemăm Curtea Constituțională să fie un fel „arbiter elegantiarum”, mi se pare un semn de neseriozitate. Am ratat complet această campanie pentru Parlamentul European. S-a discutat despre orice altceva. Nimic despre fondurile europene. Nici un cuvânt despre cel care ar putea fi viitorul comisar european desemnat de România. Termenul „Schengen” nu cred că l-am auzit pronunțat de vreunul din candidați.
Nu putem să mutăm toată vina pe Ponta și pe faptul că fuge de problemele care nu-i convin, mutând dezbaterea pe alegerile prezidențiale. O vină este și a presei, care vede că temele europene nu aduc audiență și fuge de ele. O dezbatere despre tricoul prezidențial pe de o parte aduce audiență, pe de altă parte poți aduce în studio tipul de invitat interșanjabil, gata să comenteze orice, și să-l pui să-și spună părerea. Dar este și răspunderea opoziției care, ca și mass-media, a constatat că publicul nu este preocupat de UE, așa că ignoră complet acest subiect. Din când în când, mai apare câte un vaiet ipocrit: de ce nu discutăm teme europene? Însă, în realitate, nimeni nu vrea să meargă mai departe.
Riscul este ca populația să devină tot mai eurosceptică. Presiunile de la Bruxelles exercitate asupra politicienilor vor deveni complet ineficiente - și așa sunt tot mai ignorate - pentru că nu vor mai avea impact electoral, în România. Repet, nu ne dă nimeni afară din UE. Rămânem într-o zonă gri, fără nici o influență la Bruxelles, cu fonduri cheltuite doar după ce au trecut prin vama baronilor, pe scurt incapabili de a atrage toate beneficiile prezenței în acest club select.
Recomandările noastre
