Droguri, sfidare, idioţi şi oameni nevinovaţi ucişi. Joi, drumurile m-au dus, ca într-o prevestire a ceea ce avea să urmeze vineri, pe malul mării, prin localitatea 2 Mai.

Deşi toamnă bine, staţiunea nu era deloc goală. Încă mai erau destui turişti. Toţi cei care treceau prin locul unde s-a petrecut tragedia din august, marcat de câteva coroane de flori şi icoane, se opreau, aprindeau câte o candelă sau câteva lumânări şi se reculegeau.

Amintirea acelei nenorociri este încă vie nu doar în memoria obişnuiţilor locului, ci şi în cea colectivă, a opiniei publice. M-am oprit şi eu, cu sentimente amestecate.

Desigur, de compasiune pentru părinţii celor ucişi şi pentru cei răniţi sau cei care au văzut moartea cu ochii, dar şi înjurându-l în gând pe primarul care nu a fost capabil în atiţia ani să facă vreo câteva sute de metri de trotuar, care să lege aleea de promenadă dintre 2 Mai şi Vama veche şi trotuarul din localitate.

Există o porţiune, acolo unde s-a şi petrecut nenorocirea, unde nu există trotuar şi unde cei care vin de pe aleea de promenadă sunt nevoiţi să meargă pe carosabil.

Vineri dimineaţă, agitaţie mare în „Cazul Pascu”

A fost, repet, ca o prevestire. Vineri dimineaţă, agitaţie mare în „Cazul Pascu”. Nu doar aturoul accidentului este adus de la Cosntanţa la DIICOT Bucureşti, dar şi părinţii lui, alături de mai mulţi prieteni, şi ei consumatori sau dealeri de droguri.

Au apărut şi acuzaţii noi, în afară de cele pe care le ştim. Mama lui Vlad Pascu, Miruna Pascu, era acuzată, cu probe, de către procurori, că a încercat să intimideze martorii. Să-i convingă prin şantaj şi ameninţări să depună mărturii favorabile fiului ei.

Tatăl, adus şi el cu mascaţii era acuzat că a pus la dispoziţie una dintre locuinţe, pentru consumul de droguri. În final, când a plecat cu scuterul încercând să străpungă zidul de reporteri de la faţa locului care încercau să-i smulgă o declaraţie, s-a mai ales cu un dosar penal pentru vătămasre corporală din culpă.

Acesta a fost spectacolul de sunet şi lumină pe care, sunt convins, l-aţi văzut şi dumneavoastră vineri, toată ziua.

Să vedem, în continuare, ce se află în spatele lui.

Sfidarea, nesimţirea, aroganţa nu vin de la droguri

În primul rând, trebuie să remarcăm sfidarea, nesimţirea, aroganţa celor implicaţi. Vă mai amintiţi de filmuleţul postat de Vlad Pascu, fluturând un teanc mare de euro şi spunând dezinvolt că noi, ăştia, săracii pentru el, nu vom avea atâţia bani chiar dacă toată viaţa vom mânca „pateu”.

Aceeaşi aroganţă o vedem şi la un alt imbecil drogat din grupul lui, postată tot pe reţelel de socializare, strigând în miez de noapte, în mijlocul unei străzi pustii, că geaca lui din piele, pe care o flutura, costă mai mulţi bani decât costă maşinile pe care le avem noi, amărâţi „de rând” pentru el.

Tot aroganţă, tot nesinţuire este şi gestul de a da cu motoreta peste jurnalişti, al tatălui, când a plecat de la DIICOT.

Mai mult, camerele de luat vederi l-au surprins la intrare, în timp ce se legitima, zâmbind larg, de parcă venise la un spectacol de divertisment, nu în faţa unor procurori care aveau, după părerea mea, destule argumente ca să nu-i mai dea drumul acasă după audieri.

Legăturile părinţilor

Nu mulţi dintre dumneavoastră, poate, aţi remarcat că al treilea reţinut vineri seara în acest dosar, dealerul lui Vlad Pascu, nătângul care a spart depozitul de medicamente de la Spitalul Floreasca şi s-a mai şi filmat când făcea asta, după ce a fost scos între mascaţi şi mergea de parcă era pe pilot automat, rupt de ce era în jurul lui, când a fost urcat în dubă s-a întors către jurnaliştiii prezenţi şi a făcut, la mişto, cu ochiul.

Adică, sunt şmecher, aşa cum m-aţi văzut în filmări, băi săracilor.

Aroganţa aceasta să vină doar din  inconştienţa dată de consumul de droguri?

Eu sunt sigur că nu. Ea vine din cu totul altceva. Vine din legăturile pe care părinţii odraslelor abulice le au. Legături suspuse, care îi prozejează. „Putem să facem orice, inclusiv să omorâm oameni, că nu ni se întâmplă nimic”.

Dacă ancheta în acest caz dramatic se va opri doar la familia Pascu, indiferent cât va fi condamnat criminalul cel imberb sau tovarăşii lui de drogangeală, nu este niciun fel de victorie împotriva traficului şi consumului de droguri.

Gaşca lui Vlad nu fabrica droguri

Ancheta trebuie să se desfăşoare pe două planuri. Sau, dacă vreţi, cu implicarea a două instituţii, DIICOT şi DNA, sprijinite de serviciile de informaţii, pentru că problema traficului şi consumului de droguri a devenit, conform CSA T, o problemă de siguranţă naţională.

Prima direcţie este aceea de a se stabili provenienţa drogurilor. Gaşca lui Vlad nu fabrica droguri, deşi unii dintre ei mai şi vindeau. Le procurau de undeva. De la nişte dealeri importanţi, care vând oamenilor cu posibilităţi financiare, nu celor care vând din casă să-şi cumpere câte o doză sau îşi bat părinţii să le dea banii din pensie. Adică, destructurarea unei reţele importante, care lucrează la nivel înalt.

Cea de-a doua direcţie, foarte importantă şi ea, este de a demantela cine a protejat atâţia ani de zile aceşti traficanţi şi consumatori. Adică, percheziţii electronice, începând cu telefonul lui Vlad şi răspunsurile la întrebările:

Pe cine a sunat în acea seară când a fost reţinut după accident”? „Pe cine a sunat, la rândul său, cel pe care l-a sunat Vlad, cel mai probabil tatăl său”, „Dacă al treilea personaj sunat de tată a sunat mai departe şi pe cine, sau a dat el direct telefon şi a făcut presiuni asupra poliţistilor.” Şi tot aşa, în fagure, până se ajunge la vârful protectorilor şi se stabileşte ce avantaje aveau ei oferind această protecţie.

De unde provin banii familiei Pascu.

Şi nu în ultimul rând, dacă vreţi aceasta poate fi cea de-a treia direcţie de investigat de către DIICOT, de unde provin banii şi proprietăţile familiei Pascu.

Dacă sunt din afaceri cinstite şi tatăl lui Vlad este un geniu al imobiliarelor, este ok. Dar trebuie înlăturată suspiciunea că tatăl lui Vlad nu este decât o săgeată prin care marii dealeri de droguri spală banii proveniţi din activitatea criminală, albindu-i prin cumpărarea de proprietăţi imobiliare.

Ori, până acum, în afară de familia Pascu şi alţi câţiva descreieraţi cu cohii tulburi, nu am văzut să mai fie adus altcineva la aufieri. Desigur, ancheta este abia la început.

Dar să nu lăsăm ca acest început să rămână doar început, pierdut, o dată cu trecerea timpului, în uitare, aşa cum s-a mai întâmplat în atâttea rânduri. Să nu uităm că amicul de drogangeală a lui Vlad, cel cu depozitul de medicamnete, a bătătorit dumul la DIICOT. Are şapte dosare penale în legătură cu traficul şi consumul de droguri şi era liber să spargă farmaciile spitalelor în căutarea de substanţe psihotrope.

Până atunci, rămâne declaraţia amară a tatălui unei dintre victime: „Eu îmi vreau copilul înapoi. În rest, nu mă interesează ce-i face legea”.

Pe noi, însă, cei mulţi şi lucizi, trebuie să ne intereseze!

Editorialul Video