- Ai fost vreodată cu o femeie?

- Am încercat de câteva ori pe la 17 ani, dar nu am reușit să fac nimic.

- Ești singur? Bei ceva?

- M-am despărțit de iubitul meu acum trei săptămâni. Aș bea o bere fără alcool.

- E multă agitație pe aici, nu vrei să mergem la mine să vedem meciul ? Luăm și bere fără alcool. Apropo, eu sunt Matei, și i-a întins mâna bărbătește.

- Paul. Îmi pare bine, și a tresărit când i-a simțit strânsoarea fermă și privirea îndrăzneață.

Matei s-a bucurat de cucerirea ușoară și au ieșit împreună din barul prea plin de oameni curioși și fum de țigară. Pe drum nu și-au spus mare lucru.

- Câți ani ai? - 30. Tu?

- Eu sunt mai bătrân.

- De ce n-am luat un taxi?

- Pentru că stau la doi pași. Uite, am și ajuns. Ajută-mă cu plasa. Intrăm prin spate că am două vecine care pândesc tot ce intră.

Matei locuia într-un bloc interbelic, gri și trist, năpădit de mucegai și sugrumat de o iederă neiertătoare. Dar era în centru, aproape de bar, iar asta îi convenea de minune.

- Avem cinci trepte. Ține-te de mine, să nu cazi.

Paul a avut o tresărire când a simțit glasul șoptit și buzele lui Matei atingându- i umed urechea. Ușa apartamentului s-a deschis fără zgomot și un puternic parfum de mosc i-a invadat nările.

- Acum putem aprinde lumina, să ne cunoaștem mai bine. Matei era un bărbat frumos. Trăsături masculine, bine conturate și niște ochi verzi care îți tăiau respirația. Pielea fină și parfumată a brațelor contrasta puternic cu musculatura vizibil lucrată și parcă îți venea să îl atingi pe furiș, de teamă să nu-l tulburi. Conștient de farmecul său, afișa o indiferență și o superioritate care subjuga orice victimă. Paul nu știa ce trebuie să facă. Stingher și inert, aștepta indicații din partea gazdei.

- Hai, bărbate, că pierdem meciul! Fă-te comod și lasă plasa aia din mână. Baia e în față, dacă simți nevoia de un duș.

Lejeritatea cu care Matei își declara intențiile, l-a stânjenit și mai tare. Ori vrea să vadă meciul, ori facem sex? Se întreba Paul. Ghicindu-i gândurile, Matei l-a lămurit :

- Doi într-unul. Dacă tot e meci, e păcat să-l ratăm. Sigur nu vrei ceva cu alcool ? Poate te mai relaxează.

Paul a încuiat ușa de la baie și s-a privit îndelung în oglindă. Oare de ce îl alesese Matei? Ce curaj să aducă în casă un necunoscut.

Cu gândurile astea în cap, a început să se aranjeze. Regreta acum că se temuse atât de tare de epilare. Dacă Matei nu-l plăcea așa? Cu aparatul de ras în mână, ezita. În cele din urmă, a făcut un compromis. Știa că a doua zi va suferi cumplit din pricina usturimii pe care lama de ras i-o provoca, dar nu avea de ales. Așa că un ceas s-a chinuit să-și lepede și ultimul fir de păr de pe corp.

- A început meciul, i-a strigat Matei, încercând să deschidă ușa băii. De ce te-ai încuiat, frate?

- Vin acum.

Și-a pus în grabă halatul de baie și a ieșit. S-a izbit de trupul lui Matei, care îl aștepta cu două beri în mână.

- Ești bărbat, ce dracu'! Bea și tu o bere ca lumea.

Am să vă scutesc de detaliile orelor ce au urmat, nu pentru că nu mi-ar fi fost povestite, dar știu că lumea e oripilată până și de o strângere de mână între doi bărbați.

Ce trebuie să știți, este că Paul nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, astfel că Matei l-a poftit afară, după vreo trei ore de preludiu, încercări, forțări, eșecuri și, în final, batjocură.

- Când beau alcool nu mai sunt eu, se apăra Paul.

- Ești praf, frate. Te faci de râs, miam pierdut vremea cu tine. Du-te-n lumea ta, că mâine mă trezesc devreme.

- Stai puțin să-mi revin. N-ai o pastilă, ceva?

- Hai, ieși, că mă plictisești.

Paul băuse bine. Amețit de alcool, s-a îmbrăcat stângaci și a părăsit apartamentul la trei dimineața, cu pași împleticiți. Se simțea umilit, inutil și trădat. A adormit îmbrăcat, fără să știe cum a ajuns acasă.

E ora 4 dimineața. Un apel disperat la 112 anunță un viol. Chiar victima, o femeie de 60 de ani, a dat telefon, explicând cu lux de amănunte cum un individ necunoscut o violase în propria locuință și o lăsase fără suflare mai multe ore. Fapta se petrecuse în jur de miezul nopții, când ieșise în scara blocului să vadă cine a lăsat ușa de la intrarea din spate deschisă. Un bărbat puternic o pândise și, după ce scotocise toată casa, o violase, lasând-o apoi să zacă leșinată mai mult de 5 ore până își revenise.

După 48 de ore de investigații, poliția avea deja un suspect. Fusese indentificat de camerele de supraveghere ale unei bănci aflate lângă imobilul victimei. Câțiva martori audiați l-au plasat pe suspect într-un bar din apropierea casei femeii.

Paul avea pe birou un maldăr de documente pe care trebuia să le semneze. De două zile nu-i ardea să facă nimic. Ușa s-a deschis și în pragul ei apare Ana, secretara, însoțită de doi bărbați cu figuri serioase.

- Domnii sunt de la poliție. Vă caută. Lipsit de reacție, Paul i-a privit absent.

- Avem un mandat de aducere.Trebuie să ne însoțiți.

I-a urmat fără să pună întrebări. Pe bancheta din spate a mașinii de poliție a început să se trezească din visare.

- Am nevoie de avocat? Am făcut ceva?

- O să vă explice domnul procuror toate drepturile.

Poliție, procuror, mandat de aducere... cuvinte pe care le auzise doar la buletinele de știri.

- Înseamnă că e grav dacă îmi vorbiți de drepturi. Sunt arestat?

- Noi nu avem dreptul să vă arestăm

. Luat pe sus, a fost dus în biroul procurorului.

- Domnul procuror întreabă dacă aveți avocat sau vă punem unul din oficiu?

- Lasă-mă, domnule, cu textele astea, că mă sperii! Doar nu sunt criminal. Vreau să vorbesc cu domnul procuror.

- Audiază. O să-l cunoașteți când termină.

N-avusese niciodată treabă cu avocații. Numai ideea îl speria.

- Bună ziua, numele meu este Andreea Popescu, sunt avocatul din oficiu.

- Domnișoară, știți pentru ce m-au adus aici?

- Pentru viol și tâlhărie.

În biroul a intrat un comisar, delegat cu aducerea la cunoștință a învinuirii. Pe scurt, Paul fusese identificat în seara zilei de sâmbătă părăsind un bloc aflat în centru, construit în perioada interbelică, trist, gri și acoperit cu iederă. La parter locuia victima, o femeie de 60 de ani, care declarase că în jurul orelor 23.30-00.00 fusese forțată de un individ necunoscut să întrețină raporturi sexuale, după care bărbatul îi furase o sumă mare de bani și câteva bijuterii.

- Victima este femeie? Întreabă salvator Paul.

- Asta am spus.

-Dar eu sunt homosexual. Și Paul începe povestirea pe care deja o știm. Cu barul, cu Matei, cu meciul, evitând să vorbească despre sexul nereușit și frustrarea că fusese alungat ca un câine.

- Matei și mai cum? Au fost audiate toate persoanele care locuiesc în imobil și nu am identificat niciun Matei. Apartamentul despre care vorbiți îi aparține tot victimei, care îl mai închiriază cu ziua.

Paul pare pierdut. Matei îl mințise, nu locuia acolo. Fusese înșelat, mințit, și acum acuzat pe nedrept. Victima declarase că violul avusese loc la miezul nopții, ori el la momentul ăla încerca să îl satisfacă pe Matei. Era nevinovat. Și homosexual. Cum să violeze o femeie? Dacă l-ar gasi pe Matei. El era salvarea, alibiul de care avea nevoie disperată.

Dar dacă îl mințise și în legătură cu numele? Se aruncase ca prostul cu capul înainte, fără ca măcar să știe numele necunoscutului cu care încercase să aibă o aventură.

- Discutați cu domnul procuror, i-a răspuns polițistul ridicându-se să-i facă loc bărbatului care tocmai intrase.

- Procuror Matei Stavarache. Luați loc.

Paul s-a îngălbenit. Măcar avea o certitudine – necunoscutul nu-l mințise, chiar se numea Matei. Doar că era procuror, iar acum îi citea drepturile ca și cum l-ar fi văzut prima oară.