Don Rodrigo Duterte, preşedintele filipinez, ÎL SFIDEAZĂ pe Trump: ''N-am timp să te văd''
- Antonia Hendrik
- 2 mai 2017, 11:47
Iată cum nu toţi liderii lumii cad pe spate în faţa lui Trump! Decât să-l ţină departe, cinstit vorbind, Donald Trump e gata să-l primească pe Rodrigo Duterte la Casa Albă, pentru a discuta împreună despre urgenţa numită Coreea de Nord, cu toate onorurile, bineînţeles: chiar dacă a dezlănţuit protestele activiştilor drepturilor omului, având în vedere că preşedintele Filipinelor se află sub acuzarea ONU pentru masacru în războiul său împotriva drogurilor. Problema este, că Don Rodrigo, n-ar prea avea timp de Trump.
Problema se pune altfel: "dacă vin ori stau liniştit sau nu vin deloc"
Dar personajul, se ştie, este imprevizibil mai ales când e vorba de miliardarul pe care americanii şi l-au ales drept Comandant suprem. Şi astfel, ''Duterte Harry'', cum a fost poreclit preşedintele-şerif al Filipinelor în onoarea lui Harry, adică inspectorul Callaghan din filmele lui Clint Eastwood, se mai gândeşte dacă să accepte sau nu invitaţia.
''Sunt sătul până în gât. Nu pot respecta orice promisiune. Va trebui să merg în Rusia. Va trebui să merg în Israel'', spune Don Rodrigo făcând pe preţiosul.
Ba, mai mult, vorbind astfel ziariştilor la Davao, oraşul unde a făcut carieră ca primar, unul perceput ca unul foarte dur, chiar în ziua în care a primit în vizită, cu braţele deschise, trei nave de război chineze.
Filipinele sale sunt dintotdeauna aliatul strategic al SUA, dar de când la putere este el, face cu ochiul tocmai Marelui Dragon, adică Chinei. Cu riscul de a supăra şi mai mult pe americani, Duterte confirmă de a fi gata pentru exerciţiile militare unite: nu cu SUA, cu care Manila se ''antrenează de ani de zile'', ci chiar cu Armata populară a lui Xi Jinping.
Rezumând, sunt nişte palme date la foc continuu unchiului Sam, scrie la Repubblica, şi asta chiar a doua zi după ce a avut loc neobişnuita invitaţie făcut de Marele Trump, nici mai mult nici mai puţin decât acelui Kim Jong-un, pe care-l defineşte drept ''un tip foarte isteţ''.
''L-aş putea întâlni în condiţii adecvate''. Şi de ce nu? Cel puţin pentru a-i răspunde lui don Rodrigo cu acceaşi monedă: îmi pare rău, sunt plin până în gât!