Doliu în sportul românesc. Fostul antrenor de rugby Valeriu Irimescu a murit la 85 de ani

Valeriu Irimescu, fost jucător și antrenor de rugby, a murit la vârsta de 85 de ani. „O nouă zi neagră pentru Ovalul nostru: jucătorul de legendă al rugby-ului românesc, Valeriu Irimescu, s-a stins din viață astăzi, la vârsta de 85 de ani”, a transmis Federația Română de Rugby.

Valeriu Irimescu a murit

Potrivit sursei citate, Valeriu Irimescu a fost considerat unul dintre marii jucători și antrenori ai rugby-ului românesc. „Considerat unanim unul dintre marii jucători și antrenori, 'Jiri' pentru coechipieri și 'Profesorul' pentru zecile de generații de sportivi pe care i-a format, Valeriu Irimescu a revoluționat sportul cu balonul oval din România”, se arată în comunicat.

În calitate de căpitan al echipei naționale, Valeriu Irimescu a jucat de 12 ori împotriva Franței. Cea mai memorabilă partidă a avut loc în 1968, la București, când România a câștigat cu 15-14, toate punctele fiind marcate de el. După acel meci, prima pagină a publicației L'Equipe din 2 decembrie 1968 a titrat „Bucarest: Irimescu 15 - France 14”.

Valeriu Irimescu a început să joace rugby la vârsta de 10 ani

Născut la București, pe 3 noiembrie 1940, Valeriu Irimescu a început să joace rugby la vârsta de 10 ani, la echipa de copii a clubului Locomotiva – Grivița Roșie, la sfatul tatălui său, Vladimir Irimescu, și sub îndrumarea antrenorului Tudor Georgescu Ahoe. Ulterior a ajuns la echipa de seniori RC Grivița, pregătită de Gheorghe Pârcălăbescu și Viorel Morariu, alături de care a câștigat de opt ori titlul de campion național și, în 1964, Cupa Campionilor Europeni.

Care sunt condițiile pentru finanțarea serviciilor de chirurgie robotică. Ce trebuie să facă spitalele

Trump anunță o posibilă discuție directă între liderii Israelului și Libanului, pe fondul negocierilor pentru armistițiu

Valeriu Irimescu a debutat la 19 ani în echipa națională, pe 5 iunie 1960, în victoria României cu Franța, scor 11-5. Sportivul a jucat de 30 de ori pentru echipa națională în perioada 1960–1970.

La finalul carierei de jucător s-a întors în România

În 1970 a plecat în Franța, unde a evoluat pentru Paris Université Club (PUC) și Sporting Club d’Angoulême și a făcut parte și din selecționata Parisului, într-un meci împotriva echipei Londrei.

La finalul carierei de jucător s-a întors în România, la sfârșitul anului 1972, iar după câteva luni a devenit antrenor federal, funcție pe care a ocupat-o până în 1991. În această perioadă a făcut parte din stafful care a calificat România la a doua ediție a Cupei Mondiale, din 1991.