Moore a fost director general al OMC între 1999 şi 2002, perioadă în care, printre altele, a supervizat intrarea Chinei în organizaţie.

În 2001, el a lansat ciclul de negocieri de la Doha al căror obiectiv era reducerea barierelor comerciale la nivel mondial.

Un „self-made man” aşa cum l-a descris soţia sa, Mike Moore a părăsit şcoala la vârsta de 15 ani, iar la 16 ani a devenit membru al Partidului Laburist.

A fost prim-ministru timp de doar două luni în 1990, plecând din funcţie în urma înfrângerii laburiştilor la legislativele din octombrie şi conducând apoi trei ani opoziţia.

Starea sa de sănătate s-a înrăutăţit începând din 2015, în urma unui accident vascular cerebral.

După anunţarea decesului, şefa guvernul neozeelandez, Jacinda Ardern, a declarat că Mike Moore a lăsat în urma sa moşteniri durabile pentru Noua Zeelandă şi pentru întreaga lume, prin deschiderea comerţului mondial.

La rândul său, vicepremierul Winston Peters l-a descris pe Moore drept „unul dintre marii neozeelandezi”, şi a salutat contribuţia acestuia pe scena internaţională, ca singurul neozeelandez care a condus OMC, şi apoi ca ambasador al ţării sale în SUA.

„Oriunde a mers, oamenii au văzut pasiunea pe care Mike o avea pentru Noua Zeelandă şi conectarea ei la lume”, a subliniat Peters.

Te-ar putea interesa și: