În statul San Marino, situat în centrul Italiei, foarte puţini străini au dezvoltat o afacere. Însă o familie de români a reuşit să deschidă un centru de înfrumuseţare, care are succes în rândul localnicilor. În contextul în care ştirile despre evenimentele negative ale unor români s-au extins în toată Peninsula, acestea nu au afectat comportamentul şi atitudinea rezidenţilor din cochetul stat.

Liviu şi Mihaela Anghel au inaugurat, anul trecut, salonul “Estetique Michelle” care se bucură deja de notorietate în unul dintre cele mai mici state din Europa, cu aproape 30.000 de locuitori.  Referitor la experienţa ca antreprenori în Occident, aceştia sunt de părere că “este foarte greu pentru un străin să-şi deschidă o afacere aici. În cazul nostru, doar licenţa a costat 50.000 de euro, iar birocraţia este îngrozitoare. Cu răbdare şi pasiune însă am reuşit totuşi să realizăm acest vis al nostru”, au mai precizat soţii Anghel.

 

Afacere de succes într-un stat exclusivist Cei doi români au plecat din ţară în urmă cu peste zece ani. Originari din Bucureşti, s-au stabilit în provincia italiană Rimini, iar în statul San Marino, aflat la jumătate de oră distanţă cu maşina, au dezvoltat mica afacere. “Aici nu au fost evenimente negative. Nu s-a întâmplat nimic care să atragă atenţia localnicilor. Muncim şi ne comportăm exemplar şi tocmai de aceea nu am avut parte de nicio manifestare negativă. Clienţii noştri sunt majoritatea italieni sau sanmarinezi şi mai puţin străini”, au mai precizat aceştia.

 

Liviu Anghel (43 de ani) a venit la San Marino în anul 1997, cu ocazia unei excursii, dar a luat în calcul şi posibilitatea de a rămâne, în eventualitatea în care ar fi găsit un loc de muncă. În România lucrase ca şef de sală în restaurante renumite şi a gestionat, pentru o buna perioadă, barul din cadrul hotelului “Intercontinental”.

 

“Veneam din România cu o vastă experienţă şi eram sigur că asta va conta în eventualitatea găsirii unui loc de muncă. Pentru început, mi-am căutat de muncă în restaurante sau baruri, domeniu în care nu aveam emoţii”.

 

Liviu a reuşit să găsească de muncă la un restaurant-pizzerie din San Marino, dar diferenţa în comparaţie cu cea ce făcuse în ţară era uriaşă. “Veneam de la restaurante cu 40 de chelneri şi o anumită eticheta şi am ajuns într-o pizzerie care nu avea aceleaşi standarde. Nu aveam ce face, pentru că decisesem să rămân”, povesteşte acesta.  De la vânzător de păianjeni, la antreprenor  Permisele de muncă eliberate de statul sanmarinez sunt anuale, iar în perioadele în care se aşteaptă eliberarea lor nu se beneficiază de multe drepturi. După ce şi-a adus familia la San Marino, a întâmpinat mai multe probleme. “Este foarte greu pentru un străin să ducă o viaţă normală în acest stat. Când îmi expira permisul de muncă copiii erau consideraţi fără reşedinţă şi erau trimişi acasă sau nu mai erau primiţi la cursuri. Erau momente umilitoare, dar de fiecare dată am ieşit cu bine”.

 

Până la deschiderea centrului estetic, Liviu a lucrat şi în alte două locuri, nu doar la pizzerie. La unul dintre ele s-a confruntat cu situaţii inedite, iar la celălalt a reuşit să dezvolte o afacere şi în România.

 

“Am mai lucrat la un magazin care prezenta şi comercializa reptile, animale exotice sau păianjeni. A fost o experienţă inedită. Am învăţat cum trebuie să te comporţi cu astfel de animale, cum trăiesc şi multe alte lucruri pe care nu le ştiam până atunci. După acea experienţă am lucrat şi într-o fabrică ce producea cabine ecologice pentru vopsit. Am reuşit chiar să montăm câteva şi în România, la Buzău”.

 

În tot acest timp, soţia sa, Mihaela, de 36 de ani, a lucrat la un centru estetic din cadrul unui hotel aflat în vecinătatea termelor de la Montegranaro. Avea deja o diplomă de specialitate, obţinută în România, care i-a folosit la angajare în Italia. “Am reuşit nu numai să învăţ foarte multe lucruri care îmi ajută în prezent, dar am avut şi un rol important în dezvoltarea acelui centru. Am fost mereu o persoană care a pus suflet în ceea ce face şi asta acest lucru a fost apreciat”.

 

Experienţa soţiei şi spiritul de întreprinzător al lui Liviu i-au motivat să deschidă, pe cont propriu, centrul de estetică şi înfrumuseţare din San Marino, deşi condiţiile de înfiinţare a unei firme erau deosebit de dificile. 

Reduceri de preţ pentru clienţii români  Liviu si Mihaela Anghel nu au uitat nicio clipă că sunt români şi acest lucru se poate observa de la intrarea în magazin. “Sigla noastră este un fluturaş care are culorile steagului românesc. Drapelul nostru este prezent la intrarea şi în interiorul centrului. Nu în ultimul rând, poate chiar cel mai important, este că folosim, în cea mai mare măsură, şi promovăm produse cosmetice româneşti. În plus, românii care vin la noi beneficiază de servicii la jumătate de preţ. Noi suntem mândri de originile noastre şi ne iubim ţara”.

 

Serviciile pe care le oferă “Estetique Michelle” sunt variate, iar majoritatea clienţilor sunt sanmarinezi sau italieni. “Suntem la curent cu toate noutăţile care apar în acest sector şi avem o gamă largă de servicii. Facem tratamente faciale, ale pielii şi corpului, masaje, machiaje de toate tipurile, manichiură, pedichiură, depilari şi multe altele. Clienţii noştri sunt majoritatea localnici, dar vin chiar şi din Rimini”. Salonul a fost invitat la diverse evenimente prin intermediul cărora s-au promovat serviciile şi produsele româneşti (foto dreapta).

 

Mihaela mai are o mare pasiune: muzica. În România a avut o carieră frumoasă, şi a colaborat cu cant-autorul Marin Petrache Pechea, care a devenit ulterior naşul lot de cununie.

 

Acum frecventează cursuri de canto la San Marino şi a fost invitată la emisiuni ale posturilor locale La8 şi La9. “Pasiunea pentru muzică o am de foarte mult timp. Aici îmi găsesc timp şi pentru aşa ceva. Am fost invitată de multe ori la televiziunile locale şi am cântat. Cu partea sonoră m-a acompaniat mereu soţul meu”, mai povesteşte aceasta.

 

Ca proiecte de viitor, Liviu speră să reuşescă să dea o mână de ajutor la dezvoltarea comunităţii ortodoxe din Rimini. “Fac tot posibilul să avem o biserică a noastră, ortodoxă. Avem, de puţin timp, un preot ortodox român şi împreună ne luptăm pentru a avea un spaţiu adecvat unei biserici. Fac acest lucru din credinţă şi sperând să fiu de folos românilor din zonă care sunt într-un număr destul de mare”.