Trăim vremuri complicate. Societatea este, din nou, împărțită în două. La fel ca în anii 1990-1991, la fel ca în perioada soroșistă 2006-2016 marcată de afacerea și protestele Roșia Montana. Acum traversăm războiul suveranist georgist. Ingredientele și minciunile sunt aceleași, ca și multe dintre personajele cele mai vocale în spațiul public. Din banii cu care au fost finanțate campaniile celor trei momente amintite s-au înfruptat toți cei care își motivau acțiunile publice în numele democrației – soroșiști și georgiști.

Cu siguranță va rămâne o pată neagră în istoria noastră strategia prin care CCR a respins definitiv candidatura la președinție a lui Călin Georgescu, prezentând electoratului niște probe neconcludente. Greu de digerat această decizie, cu care ne-am trezit pe fondul unei inflamări a relațiilor americano-europene-ruse, și tratată ca atare de cam toată presa.

Candidatul Călin Georgescu și ideile lui sunt cu totul altceva. Nu pot place tuturor, nu toți românii înghit sloganurile propagate în numele poporului român. Unii visează să trăiască probabil ca dacii, alții însă vor să aibă libertatea de a se urca în avion și să călătorească în lume, unde să mănânce homari, nu aer și fructe de pădure sau urzicile doamnei Cristela.

Dacă suveranistul Călin Georgescu, în „numele unor principii” declară că fără participarea lui la alegerile din România, democrația cade în țară, dar și că „întreaga lume democratică va cădea”, eu nu pot rezona. La fel ca mine, mulți alți jurnaliști și români amendează astfel de sloganuri: „Acesta este doar începutul. Este atât de simplu! Europa este acum o dictatură, România se află sub tiranie!”. Dacă așa crede Călin Georgescu e treaba lui. Însă eu spun că România s-a aflat sub tiranie în timpul lui Ceaușescu, atunci când Wikipedia consemnează că tânărul Georgescu învăța în străinătate, după 1986. Cum a reușit asta nu a explicat, dar noi, cei din popor, nu puteam face în acei ani o excursie în Bulgaria sau Ungaria.

Călin Georgescu ne-a anunțat că și-a încheiat „misiunea”. Așa este, dar în urma lui au rămas multe acuzații, mai ale din partea unor reprezentanți ai curentului soroșist, fie din presă, politică sau ong-uri. Uitarea sau ignoranța unor români nu au identificat personajele care, în anii 2000, „au aruncat România în aer” – după cum le place și georgiștilor să o spună – cu protestele de la Roșia Montana.

M-a enervat când niște fani Georgescu au năvălit pe pagina mea de Facebook și m-au acuzat că sunt soroșistă și că am fost plătită să scriu că suveranistul-șef nu a spus în mesajul său de adio cui îi lasă moștenirea ideologică pentru a fi votat președinte.

Când eu scriam, în 2016, despre banii încasați de rețeaua Soroș - persoane publice și ong-uri, când colegii mei de la Evenimentul zilei dezvăluiau interesele soroșiștilor eram puși la zid, jigniți. Cine e interesat, poate cauta pe google, în loc să scrie prostii în spațiul public. O să vedeți cine a primit bani de la compania lui George Soroș, și câți și pentru ce. Veți fi surprinși că unii dintre ei hulesc azi... soroșiștii! A fost perioada în care George Soroș a investit zeci de milioane de dolari în rețeaua ONG-urilor, numită ”societatea civilă românească”.

Sponsorizările lui George Soroș

Să amintesc, pe scurt, ce scriam în Evenimentul zilei în 2016, când societatea era în fierbere, împărțită în două, iar protestele erau în toi. Nu m-am transformat în activist pentru oprirea contractului cu canadienii ce doreau exploatarea de la Roșia Montana, ci doar am semnalat că este o campanie puternic finanțată de George Soroș. Și, deci, există un interes major al acestuia pentru oprirea contractului. Românii erau doar o masa de manevră. Ca și acum, cu episodul Călin Georgescu.

Citam la vremea aceea surse care susțineau că George Soros  a donat peste 200 de milioane de dolari din 1990, când a înființat Fundaţia Soros în România, și până în anul 2014. Majoritatea sumelor reprezentau investiţii directe. Din 2014, investițiile directe au fost înlocuite cu finanțările pe bază de proiecte. Părea mai elegant și mai în ton cu dezvoltarea democratică a societății civile, reprezentată de niște ONG-uri.

Finanțările lui Soroș către rețeaua sa de ONG-uri din România s-au efectuat ori prin intermediul vehiculelor sale financiare din străinătate, cum este CEE Trust – un ONG-mamă, care a direcționat bani în toate statele din estul si centrul Europei unde magnatul american avea interese, ori prin Fundația Soroș deschisă la București, care se numea Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Nicușor Dan și „sacrificiul” lui pentru Roșia Montană

Printre ONG-urile ecologiste care au beneficiat de sume considerabile pentru lupta lor pentru stoparea contractului Roșia Montana s-a aflat și asociația lui Nicușor Dan –„Salvați Bucureștiul”. Actualul primar al Capitalei primea finanțare soroșistă prin Alianța pentru o Românie Curată a Alinei Mungiu, cea care și l-a scos în luminile rampei, în 2006, pe Nicușor Dan. Întâi ca activist ecologist, apoi Mungiu l-a lansat în politică.

Alianța pentru o Românie Curată a fost finanțată, între anii 2010-2012, de CEE Trust a lui George Soros cu sume mari de bani, dar și din fonduri norvegiene. Din această Alianță făceau parte Freedom House (Cristina Guseth), Grupul pentru Dialog Social și Asociația lui Nicușor Dan – Salvați Bucureștiul.

Nu este nimic ilegal că Nicușor Dan a primit sprijin financiar de la Soroș prin societatea patronată de Alina Mungiu. Era corect doar să explice opiniei publice pe ce banii și-a finanțat activitatea: mitinguri, proteste, drumuri la instanțe unde deschisese procese pentru Roșia Montană. Adică exact despre ce a fost vorba în cazul lui Călin Georgescu, care a declarat că a avut finanțare zero. Procurorii și serviciile însă cercetează dacă bani de la Horațiu Potra au ajuns la candidatul pro-rus, pentru salvarea democrației.