Sursa foto: Arhiva EVZMai puțin vizibil decât predecesorul său, John Ratcliffe – directorul CIA, Agenția Centrală de Intelligence a SUA, numit de Donald Trump – s-a remarcat zilele trecute printr-o îndrăzneață operațiune de intelligence diplomacy. Aș spune că aceasta prefigurează rolul instituției sale în acțiunile externe ale actualei administrații și chiar o schimbare strategică în mecanismele de politică externă a președintelui Trump.
Serviciile de informații - CIA este chiar mai mult decât atât – devin un instrument central pe frontul extern, adăugând operațiuni de execuție diplomatică directă acțiunilor clasice de colectare de date urmate de analize de intelligence
Un yankeu texan la curtea reginei Delcy Rodriguez
La mijlocul lunii ianuarie, Ratcliffe a fost primul oficial american de rang înalt care a vizitat Venezuela după operațiunea militară când a fost ,,extras’’Maduro din palatul prezidențial pe care îl ocupa ilegal, la Caracas. A fost primit de Delcy Rodriguez, președintele interimar, cu care a discutat mai multe ore. Reforma sectorului petrolier, demantelarea structurilor legate de traficul de droguri și cooperarea pe linie de intelligence au fost principalele subiecte abordate de interlocutori. Într-un fel sau altul, acestea sunt incluse într-un comunicat de presă prezentat ulterior. Se știe însă că discuțiile au vizat și alte teme asupra cărora nu mă voi opri pentru că ar însemna să speculez, așa cum fac unii confrați de-ai noștri. Oricum, adversarii din interior ai SUA nu vor avea o viață prea liniștită. Mulți dintre ei au fost eliminați din organismele de putere venezuelene. Alții urmează ...
Departamentul de Stat iese din joc?
De ce tocmai Ratcliffe pentru această misiune, care pare a fi prima de anvergură pe segmentul ,,diplomației de intelligence’’? Răspunsul ar fi simplu la prima vedere, dar când pătrunzi în profunzimea evenimentelor și le asociezi acestora alte elemente de condiționalitate din sfere ale puterii de la Washington, rezultatul poate fi surprinzător. Asta, chiar dacă nu reflectă în mod corect realitatea din spatele ușilor închise, pe care o știu doar cei de acolo.
Succesul CIA în localizarea lui Maduro a restabilit încrederea lui Trump în agenție și în capacitatea lui Ratcliffe de a o gestiona. Mai mult chiar, Președintele a considerat că acesta din urmă, cu o structură atât de solidă în spate, ar putea juca un rol pe măsură în politica externă a administrației. Este o persoană de încredere, apropiată și primul care a deținut două funcții de ,,top’’ în structurile de intelligence: director al DNI – Serviciul Național de Intelligence (2019-2021) și CIA, din ianuarie 2025. Are 61 de ani și între 2015 și 2019 a fost membru al Camerei Reprezentanților din partea statului Texas. În 2016, Fundația Heritage l-a numit ,,cel mai conservator membru al Congresului’’. A sprijinit constant pozițiile lui Trump privind migrația – cu promovarea unor măsuri chiar mai drastice – și legat de competiția cu China.
În aceeași ordine de idei, trebuie să ținem seama că relațiile cu Caracasul sunt cel puțin precare, după lunga propagandă antiamericană și intervenția din ianuarie. Șeful spionajului însă poate negocia orice aspect fără constrângerile protocolare și mediatice ale Departamentului de Stat. Dacă am privi lucrurile la modul clasic, sediul problemei ar trebui să fie aici, dar nu este, cel puțin deocamdată.
Trump se înconjoară de oameni inteligenți, de acțiune ...
Faptul că tocmai John Ratcliffe a fost trimis la Delcy Rodriguez sugerează, cel puțin la prima vedere, că administrația Trump prioritizează obținerea unei stabilități interne, de durată, în Venezuela printr-o metodă de tip pas-cu-pas – eventual gestionată de CIA – în detrimentul unei tranziții ,,democratice ‘’ gestionată de opoziția internă. O analiză de intelligence a lui Ratcliffe, prezentată președintelui în contextul intervenției din 3 ianuarie, arăta clar că opoziția în frunte cu Maria Corina Machado, sau cu oricine altcineva, nu va putea asigura stabilitatea țării. De fapt, în ziua când Ratcliffe era la Caracas, Trump a primit-o pe Machado la Casa Albă. Al doilea eveniment l-a ,,acoperit’’ mediatic pe primul. Inteligent Trump, inteligent Ratcliffe. Machado a înțeles că nu va avea vreun rol în viitorul politic al țării sale. Poate într-o altă etapă .... Acum este doar o ,,rezervă’’ și poate ... o amenințare constantă pentru poziția lui Delcy.
Directorul CIA, ambasador extraordinar și plenipotențiar
Prin mișcarea descrisă mai sus, președintele Trump a lăsat să se înțeleagă că rolul CIA nu este doar să ,,păzească’’ interesele Statelor Unite în lume, ci să se implice activ în construcția noului cadru strategic al unei regiuni, reinclusă geopolitic în matricea configurată de Doctrina Monroe, acum ,,Donroe’’. Ratcliffe nu a mers la Caracas doar ca șef al spionajului, ci ca un ambasador cu puteri depline, un ,,plenipotențiar’’ aparținând diplomației paralele, rapidă, mult mai discretă și orientată spre rezultate concrete, inclusiv pe palierele de securitate și resurse naturale. Întrebarea care se pune acum este următoarea: de ce nu a fost utilizat Departamentul de Stat? Mai sus, am furnizat o explicație oarecum simplistă, legată de ,,constângeri protocolare’’. Este ceva mai mult, cu trimitere spre modul cum privește Trump cadrul instituțional al statului și calea spre reformarea acestuia. Vom vedea mai jos cum stau lucrurile.
Reforma lui Marco Rubio la Departament
Secretarul de stat Marco Rubio a lansat un plan masiv de restructurare a instituției sale care vizează reducerea personalului cu 15% și eliminarea a peste 100 de birouri, considerate ,,ideologizate și birocratice’’. Adaug aici faptul că în primul său mandat obișnuia să numească structura în discuție drept parte a așa-numitului ,,Deep state’’. Chiar și în aceste condiții, forța instituției a rămas întactă, însă încrederea Casei Albe în ce o privește s-a diminuat. Loialitatea lui Marco Rubio este în afara oricărei suspiciuni – el a fost primul care i-a telefonat lui D. Rodriguez – dar vastul aparat diplomatic al departamentului este văzut ca lent și predispus la scurgeri către presă.
CIA, structură de forță în diplomația cu execuție rapidă
Spre deosebire de diplomația tradițională, care necesită luni de pregătire și coordonare relativ transparentă între centrală și ambasade, agenția condusă de Ratcliffe funcționează ca un braț operativ al Casei Albe. Directorul raportează direct lui Trump eliminând filtrele de aprobare, obligatorii în diplomația oficială. Vizita lui Ratcliffe la Caracas a fost confirmată abia după ce a avut loc – fotografia a apărut abia după 3 zile – fiind, așa cum subliniam mai sus, ,,mascată’’de primirea doamnei Machado la Casa Albă. S-au evitat astfel dezbatei în presă și chiar opreliști din partea Congresului, care ar fi putut bloca o eventuală misiune a Departamentului de Stat, pornind de la rațiuni de tip ,,drepturile omului’’ sau ,,standardele de securitate a persoanei’’ ale unui regim continuator al celui vechi.
Marco Rubio, diplomatul creator
Asistăm deci, la o ,,diviziune a muncii’’ în cadrul administrației. Marco Rubio este autorul – în subordinea lui Trump – al ,,diplomației creatoare’’americane gestionând, din această poziție, imaginea publică a administrației și explicând, în cazul nostru, necesitatea intervenției din Venezuela ca element esențial de condiționalitate pentru securitatea emisferei de vest.
John Ratclife este trimis pe teren să negocieze și să încheie acorduri cu noul regim de la Caracas, condus de Delcy Rodriguez, oferind protecție și recunoaștere în schimbul unor concesii economice și al luptei împotriva traficului de droguri. Mai mult, marele adversar, Beijingul, este aproape scos din joc.
Concluzii surprinzătoare ...pentru neavizați
N-ar fi exclus ca în 2026 să asistăm la o rebrănduire strategică a CIA, pe segmentul latino-american și chiar la nivel planetar, respectiv o adaptare la noile realități geopolitice, trasate în bună parte de președintele Trump și a sa Doctrină Donroe. Dacă în trecut, doctrina lui Monroe viza excluderea influenței europene și apoi sovietice din America Latină, acum miza este dublă: China și resursele. Faptul că Ratcliffe a mers la Caracas, iar vizita a fost făcută publică, arată că CIA este acum un simbol al puterii americane directe. De la ,,spionul din trecut care complotează în întuneric’’, agenția devine ,,partenerul care aduce stabilitate și investiții’’. Este o formă de diplomație de tip nou care transmite interlocutorului un mesaj de forță într-o mănușă de catifea: ,,suntem aici, știm totul, haideți să facem afaceri’’.
Faptul că acum cooperează cu ,,marxista’’ D. Rodriguez arată că agenția a devenit ,,post-ideologică’’. Nu mai contează culoarea politică, ci loialitatea față de aranjamentul de securitate propus de Washington și deschiderea către investiții americane. Schimbarea la față nu s-a produs din motive etice, ci din rațiuni de eficiență. Doctrina Monroe trebuie aplicată la literă. Intrăm deci în era ,,diplomației de intelligence’’.
În concluzie, alegerea lui Ratcliffe pentru prima misiune diplomatică de anvergură la Caracas nu este doar o dovadă de încredere personală a președintelui Trump, ci o soluție pragmatică în procesul complex al implementării rapide a politicii sale externe. Este adevărat, s-a adresat unui prieten, dar a evitat implicarea altor instituții pe care le privește cu suspiciune.
