Eșind de aici, eu m-am dus la Weiss, căpitanul cetății, rugându-mă să nu o aplice porunca asta la mine, că să mă lase a continua studiile, de la care m-au împiedicat revoluția și după aceea boale.

Dar mai întâi i-am spus că de vreo trei luni, de când m-am mai însănătoșat, am lucrat și eu împreună cu deputăciunea națiunii noastre.

Auzind acest cuvânt, nici nu m-a lăsat să grăesc, ci mi-a luat vorba din gură și cu o mânie s-a sculat asupra mea, cum îndrăsnesc eu a vorbi de năciune. El nu cunoaște nicio năciune română, unde s-au făcut adunări naționale, ca să fie tremis deputați?

Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric