Conu Costică Argetoianu, omul care știa secretele României interbelice și a murit în Gulagul românesc

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Conu Costică Argetoianu a fost „o figură”. Nu se știe dacă firea oltenească ori vremurile i-au dictat destinul, deopotrivă impresionant și dramatic. Boierii Argetoieni au avut moșii la Argetoaia și Breasta, Dolj. Constantin (Conu Costică) s-a născut pe 3/15 martie 1871, la Craiova.  Părinții lui dețineau o mare moșie de 100 hectare la Breasta, lângă Craiova.

Conu Costică, un Petru Groza de Oltenia

Conu Costică Argetoianu s-a visat un fel de dr.Petru Groza oltean. A studiat Dreptul la Paris. Și-a dat Doctoratul în Medicină. Nu a practicat meseria, preferând diplomația. Era făcut pentru asta. Veșnic cu o țigară răsucită golănește în colțul gurii, veșnic surâzând, a fost un intrigant fără pereche.

Înzestrat cu o memorie fantastică, știa multe despre toți. A activat în diplomație până în 1913. S-a înscris în Partidul Conservator. Apoi, s-a alăturat lui Alexandru Averescu fiind fondator al Ligii Poporului. Era Ministrul Justiției în guvernul care a negociat la Buftea preliminariile păcii încheiate de Guvernul Marghiloman la București.

Credit foto: Evenimentul Zilei

Conu Costică, veșnic în Guverne și în Parlament

Conu Costică a fost Ministru de Interne în 1920 când a avut loc cea mai mare grevă generală din România interbelică. A fost cel care i-a arestat pe comuniști în mai 1921. Asta, după ce scăpase dintr-un atentat pus la cale de Max Goldstein asupra vagonului de tren ministerial în care circula în interes de serviciu prin țară. A spus atunci: „am terminat cu toți comuniștii”.

Scandal în modeling. Fotomodel, înlocuit de o replică AI în ipostaze indecente. Proces răsunător

Istoria fascinantă a Salatei „A la Russe”. sau Salata Rusească. Rețeta originală, din saloanele țarilor în bucătăriile românești

Va fi apoi Președinte al Senatului, va fi iar ministru, de data asta în Guvernul Iorga, în timpul Marii Crize.  Va fi Prim Ministru în septembrie-noiembrie 1939, aderând la planurile politice ale lui Carol al II-lea. Va supraviețui regimului legionaro-antonescian (legionarii au vrut să-l omoare) și antonescian. Intuind că se vor răzbuna comuniștii pe el,va reuși să plece în Occident în aprilie 1944. Va reveni, inexplicabil,în 1946, convins că va ajunge asemeni lui Petru Groza. Era convins că el va fi Ministru al Afacerilor Străine în locul liberalului Gheorghe Tătărescu. Nu a fost să fie așa. Asta deși când i s-a confiscat moșia Breasta la 1 septembrie 1946, nu a prostestat. A fost arestat în 5/6mai 1950 („Noaptea Demnitarilor”) și a trecut prin Gulagul românesc. A fost închis la Sighet, fără judecată unde a murit la 6 februarie 1955.

Memorialistul

Conu Costică Argetoianu a scris lucrări de medicină, teorie constituțională, politică, problematica proprietății, urbanizarea Capitalei, Acestea i-au apărut în timpul vieții, După 1989, la decenii de la moartea sa, au apărut Memoriile și Jurnalul. În  Memorii, a scris pornind de la amintirile copilăriei și tinereții până în 1934. Din 1934, până în 1945, a scris  un Jurnal. Însemnările sale amintesc de amantlâcurile reginei Maria, despre incultura unor reprezentanți diplomatici ai României interbelice în SUA. A mai scris și despre modul cum Nicolae Iorga și-a constituit Guvernul. Comuniștii au permis ca anumite pasaje să apară în „Magazin istoric” pentru a arăta „decadența burghezo-moșierimii”.

Fără îndoială, Constantin Argetoianu a fost memorialistul principal al perioadei interbelice. A fost întrecut la intrigi și versatilitate doar de Petru Groza. Conului Costică Argetoianu i-a fost fatală hăiturirea comuniștilor în anii 20. Oportunist fără pereche, a înțeles prea târziu, în comparație cu Petru Groza că viitorul îi cuprindea pe comuniști „la butoane”. Dincolo de toate, rămâne moștenirea sa memorialistică.