- Cine mi-a luat oglinda din cameră? Mamă, tu ai fost? - Calmează-te, lu am dat-o jos din perete, nu maică-ta. - Tată, cum ai putut să-mi faci una ca asta? Te-ai gândit să mă întrebi măcar dacă sunt de acord? - N-ai să mai vezi nicio oglindă până nu începi să mănânci.

- Dar, tată, nu e corect ce faci.

- Încetează, Linda, tatăl tău are dreptate. Ne facem griji pentru tine, obsesia cu slăbitul te-a afectat prea tare.

- Dacă m-aș fi născut normală, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Linda rostea cuvintele amestecate cu lacrimi și suspine. Ochii ei, afundați în orbite, emanau atâta tristețe și deznădejde încât nu aveai cum să o contrazici. Avea dreptate, era grasă. Avea 16 ani și cântărea 90 de kilograme.

- Hai, linișteste-te, a îmbrățișat-o mama. O să se regleze problema asta, vei vedea. Acum ești în creștere, dar mai târziu corpul tău va ajunge la un echilibru.

- Vorbești prostii, a respins-o Linda. Nu voi fi niciodată normală.

- Dacă ești atât de sigură că vei rămâne o grasă de ce mai ai nevoie de oglindă? A întrebat-o Andrei, fratele mai mic care asistase la discuție.

- Pe tine cine te-a întrebat ceva?

- Am vrut să fiu drăguț, chiar dacă nu meriți. Să fiu sincer, oglinda nu te mai suporta și l-a rugat pe tata să o dea jos din cui, iar cântarul din baie s-a plâns că e abuzat.

Linda i-a tras o palmă peste față și a fugit în camera ei. Părinții priveau muți scena. Până pe la șapte ani fusese o fetiță drăgălașă, cu obraji bucălați, care mânca tot din farfurie. Dar într-o zi a început să golească și farfuriile celorlalți, după care să ceară porții suplimentare, până când nimic nu i-a mai potolit foamea. Endocrinologi, nutriționiști, vraci, babe, homeopați, vecini, rude, cu toții eșuaseră în luptea cu obezitatea ce devenea morbidă.

Din fețița rotofeie pe care lumea o iubea, ajunsese grasa clasei, o anonimă, ocolită și neștiută de nimeni. Pe la 13 ani a încercat să se spânzure, dar frănghia a cedat sub greutatea prea mare a copilei. Abia atunci părinții au înțeles cât de gravă era problema.

 I-au dat pastile, a băut cisterne de ceaiuri, s-a apăcat de gimnastică. Fiecare kilogram pierdut îi aducea alte trei în plus, pentru că pofta de mâncare devenea de nestăvilit.

- Mi-e rușine să știe lumea la școală că ești sora mea, o tachina Andrei.

- Taci, prostule. Ești un ratat, mai bine nu te nășteai.

Biata de ea cum ajunsese. Nici haine ca lumea nu-și mai găsea și mai mult se acoperea decât se îmbrăca. Era abonată la toate site-urile ce prezentau diete pentru slăbit, ba chiar își făcuse un cont de Facebook cu alt nume. Își ura viața, familia, școala, corpul, fetele slabe, băieții care o ignorau și cam tot ce o înconjura.

Pe Facebook se numea Anemona XL și avea vreo patruzeci de prietene la fel ca ea cu care făcea schimburi de rețete și diete. Într-o seară a primit un mesaj de la o persoană necunoscută :

- Bună seara, numele meu este doctor Ingrid. Am descoperit o rețetă miraculoasă de slăbit, care dă rezultate rapide. În treizeci de zile slăbești treizeci de kilograme. Ai fi dispusă să încerci? Linda a ezitat să-i răspundă. De unde apăruse doctorița asta? Între timp primise și un filmuleț în care mai multe femei vorbeau despre eficacitatea tratamentului.

- Mă poți contacta când te simți pregătită. Cura pentru pierderea primelor treizeci de kilograme este gratuită. Linda a urmărit filmulețul cu interes. Părea atât de real și de tentant.

- Unde se poate găsi acest medicament și cum se numește? I-a scris Linda doctoriței Ingrid.

- Din păcate nu se comercializează încă în farmacii pentru că nu este aprobat de Ministerul Sănătății.

- Și atunci cum îl pot comanda?

- Vii la o consultație și vei primi gratuit treizeci de pastile .

- Apoi ce se întâmplă?

- Vei slăbi garantat treizeci de kilograme. Linda și-a pus mâna dreaptă în dreptul inimii – simțea că de data asta va reuși. Trebuia să reușească, era ultima ei speranță.

- Vreau să vin mâine la consultație. Este posibil?

- Sigur, îți trimit adresa, dar am să te rog să păstrezi secretul. Nu aș vrea să am probleme, dacă se află că vând un medicament neomologat.

- Există vreun risc dacă iau aceste pastile, doamnă doctor?

- Absolut niciun risc. Îți scriu acum adresa și am să te rog ca după ce o memorezi să ștergi aceste mesaje.

- Vă mulțumesc. Abia aștept să ne vedem mâine.

Linda s-a luptat cu somnul până târziu în noapte. Dimineața a găsit-o trează, dar fericită. Cu greu a rezistat la școală, după care s-a urcat într-un autobuz ca să ajungă la adresa pe care o memorase. S-a oprit în fața unei case cenușii, acoperită cu iederă. Două ferestre mari, încadrate de frunze, dezvăluiau privirii un interior luminat de candelabre aurii ce împrăștiau o lumină caldă.

Perdelele erau adunate într-o parte și se putea vedea o bibliotecă veche, căptușită de cărți frumos legate, în coperți din piele maro. La cealaltă fereastră sta așezată o pisică ce urmărea cu ochi șireți un grup de vrăbii gălăgioase ce tulburau liniștea casei.

Linda a împins cu putere poarta din fier forjat și a urcat cele șapte trepte până la ușa principală. Soneria imita un clopot de biserică, deloc supărător pentru o casă ce voia să pară impunătoare. Un domn îmbrăcat într-un halat de mătase neagră, strâns în talie, i-a deschis:

- Poftește, domnișoară, te așteptam. Linda a tresărit – trebuia să fie o femeie.

- Cred că am greșit adresa. O cautam pe doamna doctor Ingrid.

- E în cabinet, ai nimerit unde trebuie. Și aceasta, cititorule, a fost ultima apariție în viață a Lindei. Ușa din lemn masiv s-a închis discret în urma ei, ascunzând secrete pe care le putem doar bănui. Se întunecase deja, iar telefonul fetei era închis.

- Andrei, sigur nu ai văzut-o când ai plecat de la școală?

 - Ți-am zis mamă, nu era. M-am gândit că a terminat mai devreme și a plecat acasă.

- Eu zic să anunțăm poliția, poate i s-a întâmplat ceva.

 Era într-o duminică. Trecuseră patru săptămâni de când Linda dispăruse fără urmă. Un pescar matinal a descoperit-o într-un stufăriș, la marginea unui lac, complet dezbrăcată și rasă în cap. Arăta atât de înfiorător, încât bietul om s-a îngrozit. Autopsia a arătat că prezenta urme de agresiune sexuală. Fusese abuzată cu brutalitate, iar scalpul arăta ca o bucată de piele pe care cineva își ascuțise un cuțit. Părul ei, frumos și negru îi fusese introdus în toate orificiile corpului, într-un ritual de neînțeles anchetatorilor.

Reconstituirea ultimelor ore din viața Lindei erau greu de realizat. Procurorul de caz nu le-a dat prea mari speranțe.

- Nu a avut nicio absență în ziua dispariției, le-a comunicat diriginta.

Colegii de clasă nu-și aminteau nimic, ancheta era împotmolită chiar dacă fusese descoperit cadavrul.

Andrei, fratele mai mic, sperase până în ultimul moment că o vor găsi în viață. Se simțea vinovat. Ultima lor conversație fusese o ceartă, iar cea din urmă atingere o palmă pe care Linda i-o trăsese când i-a spus că va rămâne o grasă. Ar fi dat orice s-o aducă înapoi. De când ea nu mai era îi plăcea să stea închis în cameră și să mediteze. Brusc și-a amintit că Linda avea un cont fals de Facebook. Dacă ar fi putut să-l spargă, să-l cerceteze, poate ar fi găsit indicii. A tastat o parolă pe care știa că sora lui o folosea pentru adresa de mail.

 - A mers, ce prost am fost că n-am incercat mai devreme.

A intrat în mesagerie și a găsit mesajele și conversațiile pe care Linda le purta cu grupul ei de grase. Ultima convorbire era cu o femeie pe nume Ingrid. Vorbeau, evident, despre rețete de slăbit. Femeia era doctor și facea reclamă la niște pastile. O noapte întreagă Andrei a navigat pe contul de Facebook al Lindei. Într-un târziu a adormit și a visat-o. Se aplecase asupra lui și i-a șoptit ceva la ureche, un nume:

- Ingrid.

Andrei a tresărit. Era ceva cu acel cont. A încercat să îl acceseze, dar contul doctoriței Ingrid dispăruse, fusese șters. Cu mintea lui de copil de 14 ani a decis să facă ceva. Le-a scris prietenelor virtuale cu care Linda făcea schimb de diete și le-a întrebat dacă au primit filmulețe de la o anumită doamnă doctor Ingrid. Nimeni nu auzise de ea. Totuși, una dintre fete i-a comunicat că fusese abordată de o altă doctoriță, care se numea Greta, prezentându-i același filmuleț pe care îl primise și Linda.

- Mi-a dat o adresă unde a spus că mă așteaptă la o consultație. Prima cutie de pastile spunea că e gratis.

- Și te-ai dus?

 - Mi-a fost frică, a răspuns fata. Iar mai târziu, când m-am răzgândit, contul fusese șters și nu am mai putut să iau legătura cu ea.

- Mai ai adresa?

 - Desigur, stai să o caut. Doamna doctor mă rugase să o șterg, dar nu am facut-o.

Andrei avea o adresă. Anchetatorilor nu le mai rămânea decât să investigheze mai departe, eventual să organizeze un flagrant. A fost nevoie de trei luni de așteptare, până ce individul a contactat o altă fată. De data aceasta poliția era pe fir. L-am prins ușor, nu s-a opus arestării, de parcă ar fi anticipat ce avea să se întâmple. În timpul anchetei a mărturisit că mai omorâse o fată pe care o îngropase într-o pădure. Avea 13 ani. A fost condamnat la ani grei de închisoare.