Detaliul de pe chipul Mona Lisei care intrigă de secole. Un medic propune o explicație neașteptată

Detaliul de pe chipul Mona Lisei care intrigă de secole. Un medic propune o explicație neașteptatăSursa foto: Pixabay

Mona Lisa ar fi putut suferi de o afecțiune care provoacă pierderea părului. Un studiu publicat în august 2026 în revista medicală Clinics in Dermatology propune o nouă explicație pentru absența sprâncenelor și genelor din celebrul portret realizat de Leonardo da Vinci, fără a putea confirma însă un diagnostic retrospectiv.

Medicul dermatolog Luigi Laino susține că alopecia areata universalis ar putea explica mai bine decât alte ipoteze patru particularități vizibile în pictură: lipsa sprâncenelor, absența genelor, aspectul liniei părului de pe frunte și pielea aparent lipsită de cicatrici în zonele respective.

Studiul analizează portretul și informațiile istorice disponibile despre Lisa Gherardini, femeia identificată în mod tradițional drept modelul tabloului.

Ce este alopecia care ar fi putut afecta modelul Mona Lisei

Alopecia areata universalis este o formă extinsă de alopecie areata, o afecțiune asociată cu mecanisme autoimune, în care sistemul imunitar atacă foliculii de păr. Aceasta poate provoca pierderea părului de pe scalp, precum și a firelor de păr de pe alte regiuni ale corpului, inclusiv sprâncenele și genele.

În analiza sa, Luigi Laino compară aspectul feței reprezentate de Leonardo cu manifestările clinice ale acestei afecțiuni. Autorul consideră că ipoteza poate explica simultan caracteristicile observate, însă concluzia se bazează pe interpretarea unei opere de artă, nu pe examinarea medicală a persoanei reprezentate.

Lisa Gherardini ar fi trăit între aproximativ 1479 și 1542. Portretul a fost realizat, potrivit datărilor uzuale, începând din jurul anului 1503. Nu există însă documente medicale care să confirme că aceasta ar fi suferit de alopecie.

Ce au descoperit analizele tehnice ale picturii

O altă explicație a fost propusă în 2007 de inginerul francez Pascal Cotte, care a analizat tabloul cu ajutorul unei camere multispectrale de 240 de megapixeli. Tehnologia i-a permis să examineze detalii ale picturii care nu sunt ușor de observat cu ochiul liber.

Cotte a identificat o urmă fină în zona unei sprâncene și a susținut că aceasta ar putea indica faptul că Leonardo pictase inițial asemenea detalii. Sprâncenele și genele ar fi putut dispărea ulterior, fie prin degradarea pigmenților, fie în urma unor intervenții de curățare. Aceste concluzii au fost relatate la vremea respectivă de ABC News și de alte publicații internaționale.

Mona Lisa

Mona Lisa ar urma să fie mutată la subsolul muzeului. Sursa Foto: Arhiva EVZ

Noua analiză medicală interpretează diferit urma respectivă: potrivit lui Laino, aceasta ar putea corespunde unui singur fir de păr, o posibilitate compatibilă cu ipoteza alopeciei. Astfel, aceeași particularitate vizuală poate susține interpretări diferite, în funcție de explicația analizată.

Ar fi putut fi vorba despre un standard de frumusețe al Renașterii

Lipsa sprâncenelor a fost explicată și prin practicile estetice ale epocii. Unele femei din Renaștere își îndepărtau sprâncenele sau firele de păr de la marginea frunții, pentru a crea impresia unei frunți mai înalte.

Într-un articol publicat în revista Clinical and Experimental Dermatology, cercetătorii V. Campbell și K. McKenna au discutat în 2019 ipoteza alopeciei frontale fibrozante, o afecțiune care poate provoca retragerea liniei părului și pierderea sprâncenelor. Lucrarea a fost publicată în numărul din iunie 2020 al revistei.

Această ipoteză medicală alternativă ar putea explica unele dintre trăsăturile portretului, dar nu stabilește cauza reală a aspectului modelului. La fel ca în cazul alopeciei areata universalis, interpretarea rămâne una retrospectivă.

Misterul Mona Lisei nu are încă un răspuns definitiv

Studiul lui Luigi Laino oferă o nouă perspectivă asupra unuia dintre detaliile discutate de-a lungul timpului în legătură cu tabloul lui Leonardo da Vinci. Autorul consideră că alopecia areata universalis este explicația care reunește cel mai bine cele patru particularități observate.

Totuși, nu există suficiente dovezi pentru a afirma că Lisa Gherardini a avut această afecțiune. Aspectul actual al picturii, posibilele modificări suferite de-a lungul secolelor și practicile estetice ale epocii trebuie luate în considerare înainte de formularea unei concluzii. Deocamdată, ipoteza medicală adaugă o posibilă explicație unui mister vechi de peste cinci secole, fără să îl rezolve definitiv.