Descoperire în medicină: Tratamentul pentru diabet și obezitate care a prelungit viața și a încetinit îmbătrânirea în testele de laborator

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Medicamentele din clasa agoniștilor receptorului GLP-1, prescrise în mod curent pentru controlul diabetului zaharat de tip 2 și combaterea obezității, ar putea avea proprietăți surprinzătoare legate de încetinirea procesului natural de îmbătrânire. Un experiment recent efectuat pe animale de laborator vârstnice și sănătoase a arătat că administrarea acestor terapii a dus la extinderea duratei de viață și la reducerea mai multor modificări biologice asociate cu înaintarea în vârstă, conform news.ro.

Descoperire în medicină: Tratamentul pentru diabet și obezitate care a prelungit viața și a încetinit îmbătrânirea în testele de laborator

Rezultatele cercetării, apărute în revista Nature, evidențiază efecte care depășesc simpla scădere a numărului de calorii consumate daily. Cu toate acestea, experții subliniază că datele sunt de natură strict preclinică și nu garantează un impact identic în cazul oamenilor.

Cercetări recente publicate în literatura de specialitate au sugerat deja că beneficiile terapeutice ale agoniștilor GLP-1 nu se limitează doar la scăderea în greutate și menținerea glicemiei în limite normale. Terapia pare să aibă o influență favorabilă asupra mai multor patologii specifice vârstei a treia, motiv pentru care comunitatea științifică a început să exploreze dacă aceste efecte derivă din modifiicarea proceselor biologice profunde ale îmbătrânirii.

Cum a fost derulat experimentul pe animale vârstnice

Echipa de specialiști de la University of California, Berkeley, cu sprijin financiar oferit de National Institute on Aging din cadrul NIH, a analizat acțiunea semaglutidei asupra organismului unor șoareci femele aflate într-o etapă avansată a vieții, având vârsta de 20 de luni. Scopul a fost evaluarea posibilității de a încetini degradarea biologică chiar și atunci când intervenția are loc târziu.

Prima etapă a testelor a presupus administrarea semaglutidei pe o perioadă de trei luni. La finalul intervalului, cercetătorii au măsurat diverși indici fizici, cognitivi și metabolici. Animalele din grupul tratat au arătat performanțe net superioare în privința funcției musculare și a capacității motorii, manifestând totodată un comportament mai activ. S-au înregistrat de asemenea progrese la capitolul memorie spațială și o mai bună gestionare a nivelului de zahăr din sânge.

În a doua etapă a studiului, administrarea medicamentului a fost menținută pe tot parcursul vieții animalelor pentru a stabili impactul direct asupra longevității. Rezultatele au indicat o durată mediană de viață de 834 de zile pentru grupul tratat cu semaglutidă, comparativ cu 742 de zile înregistrate la grupul de control. Diferența de 92 de zile echivalează cu o extindere a duratei mediane de viață cu aproximativ 12%.

Modificările celulare produse de semaglutidă

La nivel microscopic, terapia a limitat manifestarea unor markeri esențiali ai degradării celulare. Printre aceștia se numără nivelul de inflamație din organism, procesul de senescență celulară, instabilitatea genetică, dar și disfuncțiile de la nivelul mitocondriilor sau afectarea mecanismelor folosite de celule pentru menținerea proteinelor funcționale.

Procesul de senescență celulară intervine atunci când anumite celule își pierd abilitatea de a se mai multiplica, dar continuă să persiste în țesuturi, secretând substanțe care declanșează inflamații și afectează structurile vecine. Acumularea lor treptată este văzută ca un motor principal al îmbătrânirii.

În plus, analiza microscopică a evidențiat semne ale stimulării celulelor stem neuronale și apariția de neuroni noi în zona girusului dentat din hipocamp, o regiune cerebrală cu rol cheie în stocarea amintirilor și procesul de învățare.

Diferențe clare față de restricția calorică obișnuită

O etapă esențială a cercetării a fost clarificarea posibilității ca rezultatele să fie pur și simplu consecința reducerii apetitului și a consumului mai mic de hrană. Restricția calorică fără malnutriție este o metodă dovedită de prelungire a vieții în experimentele de laborator.

Sub acțiunea semaglutidei, animalele au consumat cu circa 24% mai puțină hrană. Pentru a izola efectul farmacologic de cel al dietei hipocalorice, autorii au creat un grup paralel de control care nu a primit medicamentul, dar căruia i s-a raționalizat hrana la același nivel.

Deși ambele grupuri au prezentat reduceri similare ale masei corporale și ale țesutului adipos, s-au observat diferențe majore în favoarea tratamentului. Subiectele din grupul cu semaglutidă au obținut scoruri superioare la memoria spațială, explorare și reglarea glicemiei. De asemenea, în timp ce animalele supuse doar restricției calorice au suferit o încetinire accentuată a metabolismului ca reacție la lipsa de energie, acest efect a fost mult mai redus la cele tratate medicamentos. Concluzia autorilor este că mecanismul de acțiune al receptorului GLP-1 depășește simpla scădere a aportului alimentar.

Insulina. Diabet. Sursa foto. Pixabay

De ce sunt importante aceste concluzii pentru medicină

Agoniștii receptorului GLP-1 imită acțiunea unui hormon natural responsabil de echilibrul glicemic și senzația de sațietate. Întrucât acești receptori se găsesc împrăștiați în numeroase țesuturi din corp, cercetătorii bănuiesc că beneficiile observate în cazul bolilor cronice la oameni ar putea fi explicate tocmai prin modifiicarea proceselor biologice de bază ale îmbătrânirii.

Cu toate acestea, ipoteza rămâne să fie confirmată prin cercetări ulterioare. Dacă studiile viitoare vor atesta că această clasă de medicamente încetinește procesele degenerative, s-ar putea explica de ce ele oferă protecție într-un spectru atât de variat de boli.

„Majoritatea bolilor cronice sunt profund legate de procesul de îmbătrânire. Dacă agoniştii GLP-1 îl încetinesc într-adevăr, atunci ar fi de aşteptat să vedem o gamă largă de beneficii clinice”, explică Rafael de Cabo, specialist în domeniul alimentaţiei şi nutriţiei şi cercetător principal la National Institute on Aging (NIA) din cadrul NIH, autor al unui comentariu privind noul studiu.

Limitări importante ale studiului

Autorii atrag atenția că datele obținute nu pot fi aplicate direct oamenilor, fiind vorba despre experimente efectuate exclusiv pe animale. În plus, lotul a fost alcătuit doar din șoareci femele din aceeași linie genetică, nefiind clar dacă reacțiile ar fi identice la masculi, la alte specii sau la om.

Din acest motiv, datele actuale nu înseamnă că semaglutida sau alte tratamente similiare reprezintă elixirul tinereții sau că pot fi folosite de persoanele sănătoase pentru prelungirea vieții. Confirmarea unui astfel de rol terapeutic la oameni necesită studii clinice ample, derulate pe durate lungi de timp, care să analizeze atent atât potențialele beneficii, cât și riscurile asociate.