Începând cu septembrie 1961, New York Times a început să raporteze că URSS se pregătește să facă experimente cu o uriașă explozie. Echivalentul a 100 de milioane de tone de trinitrotoluen urmau să provoace un val gigant pe coastele Pacificului și Atlanticului si să lovească America.
Proiectul „Avalanșa” dezvolta conceptul creării de tsunami artificiale ca alternativă posibilă la bomba atomică, care presupunea pierderi masive în rândul populațiilor civile, notează Russia Beyond. O inițiativă cu atât mai îngrozitoare cu cât la originea ei s-a aflat academicianul Andrei Saharov, laureat al premiului Nobel pentru pace și considerat unul din cei mai mari umaniști ai secolului XX. Cum a fost posibil?

Culmea, un astfel de proiect mortal nu a fost la origine o idee rusească. Primele tentative de declanșare a unui tsunami controlat au fost realizate chiar de americani. Operațiunea, evident top-secret, se chema „Project Seal” și scopul ei era exact celui urmărit de ruși: lovirea terestră a inamicului cu ajutorul unui superval.

Militarii americani au observat cu degajarea prin explozie a recifurilor de corali din jurul insulelor din Pacific a provocat valuri imense. Presupunând că talia valului era direct legată de forța exploziei, militarii au decis să testeze această teorie.

Încercările au debutat în 1944, pe coastele Noii Caledonii, unde 3700 de bombe au fost folosite, apoi în apropiere de Auckland, în Noua Zeelandă.
URSS a aflat de aceste teste americane, estimând ideea ca „excelentă” și mult mai eficace și mai ieftină decât folosirea avioanelor ce îmbarcau ogive nucleare, care ar fi putut fi reperate de apărarea americană.

Fostul lider de la Kremlin, Nikita Hrușciov, a ordonat ca proiectul unei arme-tsunami să fie studiat în detaliu. La acea epocă, URSS dezvoltase deja propria bombă cu hidrogen. Unul din creatorii acestei cumplite arme era Andrei Saharov.

De la Kremlin a venit ordinul ca un grup de savanți, între care și Saharov, să testeze o bombă cu hidrogen în condiții noi: în mare.
În memoriile sale, Saharov scria: „După testul bombei Țar (bomba cu hidrogen a rușilor) nu exista un purtător eficient pentru ea, bombardierele puteau fi repede doborâte. Adică, în sens militar, munceam degeaba. Imi imaginam că un vector purtător ar putea fi o torpilă de mari dimensiuni, lansată de un submarin”.

Or, în acest caz, trebuia prevăzută lovirea unei baze navale americane. „Bineînțeles, distrugerea unui port printr-o explozie nucleară este inevitabil legată de pierderi umane ridicate”, a adăugat el. În paralel, Saharov a împărtășit ideea cu contraamiralul Piotr Fomin, responsabil cu armele și testele nucleare. Amiralul a fost șocat de proiect și l-a calificat drept „masacru antropofag” al civililor.  „Mi-a fost rușine și nu am mai discutat cu nimeni despre asta”, a notat Saharov.

Dar alte metode au fost intens discutate. Se presupunea, spre exemplu, că ar fi posibilă declanșarea unei torpile superputernice de la o anumită distanță de securitate, care, explodând, putea crea un tsunami. O altă idee era transformarea unei torpile într-o mină nucleară, plasată în largul coastelor americane și declanșabilă în orice moment.

Însă un tsunami artificial direcționat este, în practică, o sarcină imposibilă. Firește, o bombă atomică poate provoca apariția unui val. Dar, așa cum au relevat testele, el nu corespunde așteptărilor militare, concluzie la care au ajuns atât SUA cât și URSS.

Fizicianul rus Boris Altshuler a mărturisit despre vizita mai multor fizicieni americani la Institutul de Fizică al academiei rusești de științe, în 2002.
„Unul din fizicienii americani mi-a spus că, în tinerețe, a lucrat la Los Alamos, unde i s-a cerut să calculeze parametrii unei bombe cu hidrogen a cărei explozie în ocean ar fi creat un tsunami capabil să lovească URSS. Fizicianul în cauză a efectuat calculele și a estimat că este posibilă crearea unui tsunami cu o înălțime de un kilometru, în oceanul Arctic. Totuși, concluzia raportului său a fost una negativă.

Talia URSS făcea acest proiect inutil. ”Valul nu ar fi atins Moscova și adăposturile nucleare din Siberia. Fără a mai vorbi de faptul că acest val ar fi mers în cercuri concentrice în toate direcțiile, inclusiv către SUA, Canada și Europa”, se arată în raport.

Alt specialist, Iuri Smirnov, care a lucrat cu Saharov la dezvoltarea bombei cu hidrogen, a declarat că un tsunami gigant declanșat în oceanul Pacific nu ar fi distrus decât California, mai departe valul nu ar fi trecut de munții cordilieri americani ceea ce, din punct de vedere militar, se dovedea inutil.
SUA au închis proiectul unui tsunami atomic în timp ce Hrușciov a ținut cont de argumentele militarilor și fizicienilor și a anulat echiparea submarinelor cu bombe cu hidrogen.

Te-ar putea interesa și: