Din cuprinsul articolului
Armindeni sau Ziua Sfântului Ieremia ține de tradiția ancestrală românească. Noaptea Walpurgiei este o noapte de petreceri și distracții pentru germani și scandinavi.
Tradiția de Armindeni - Sfântul Ieremia, ziua podgorenilor
În tradiția românească, ziua de 1 Mai era Ziua de Armindeni, sau Ziua Sfântului Prooroc din Vechiul Testament, Ieremia. Oamenii se veseleau de 1 Mai, mâncând carne și bând vin, mai ales „vinul pelin”. Practic, era un ritual de binecuvântare a viilor, care să rodească. De regulă, data de 1 mai este ziua la care se încheia munca de a tăia, lega „joardele” viței de vie și de a săpa viile. Viile vor rodi înzecit dacă podgorenii mențin tradiția să fie gata cu munca până la 1 mai.
Tradiția Nopții Walpurgiei - scandinavii și germanii petrec. Este o zi cu semnificații în sfera practicilor magice
În spațiul culturii germane (inclusiv în zonele sașilor ardeleni, șvabilor bănățeni), noaptea de 30 aprilie/1 mai este celebrată drept Noaptea Walpurgiei. Este considerată o sărbătoare a spiritelor, a vrăjitoarelor bune care ocroteau culturile agricole. Oamenii preferau să le cinstească, aprinzând focuri mari, alimentate cu lucruri vechi, lipsite de utilitate, mâncând, bând vin, bere, schnaps și mâncând bucate alese.
Vrăjitoarele, spiritele, magia fac parte din tradiția Nordului Europei. Oamenii trăiesc uneori la distanțe apreciabile unii de alții. De aceea, de Noaptea Walpurgiei, ei se reunesc și sunt refăcute legăturile de prietenie și jurămintele de peste an.
Cum au deturnat dictatorii de dreapta ziua de 1 Mai
Sursa foto: Wikipedia
Pornind de la tradiția fascist-corporatistă a breslelor, dictatorul-rege Carol al II-lea a decis ca la 1 mai 1839 să organizeze o sărbătoare a breslelor muncitorești la București, la Cinematograful ARO. Organizator a fost Mihai Ralea, fruntaș național-țărănist, viitor lider și „culturnic” comunist (tatăl criticului literar Catinca Ralea și socrul actorului Emanoil Petruț). Carol al II-lea s-a inspirat atât de la corporatiștii italieni cât și de la Adolf Hitler care a văzut în ziua de 1 Mai, Ziua Unității prin Muncă a Poporului German.
Comuniștii au transformat un moment al luptei sindicale a americanilor în Ziua Muncii
La 1 mai 1886, în statul american Illinois (stat component al Statelor Unite ale Americii) la Chicago, muncitorii de la Uzinele McKormik, care fabricau mașini și utilaje agricole au cerut în stradă drepturi salariale. Ca urmare a replicii autorităților, soldate cu 1 mort și 10 răniți, muncitorii, organizați sindical (existau și agitatori anarhiști și comuniști, din rândul imigranților), au protestat pe 4 mai 1886, în Piața Haymarket (Târgul de Fân în traducere).
Și de data asta, Poliția a deschis focul. Un grup de anarhiști a pus a detonat o bombă care a ucis câțiva polițiști. Autoritățile au reacționat dur, au fost arestări. S-au pronunțat condamnări la moarte. American Federation of Labour a strâns rândurile cu acelea ale activiștilor socialiști europeni , S-a creat un curent favorabil în rândul opiniei publice astfel că în 1888, s-a cerut public achitarea arestaților.
1 mai 1890 - momentul decisiv în SUA, preluat de socialiști și apoi de comuniști
La 1 mai 1890, a fost organizată o mare grevă generală în SUA, intens mediatizată. Așa s-a ajuns ca Internaționala Socialistă să preia ziua și să o folosească drept simbol al Zilei Internaționale a Muncii. Muncitorii doreau să aibă ziua de muncă de 8 ore. Voiau ziua liberă de duminică, asistență socială și medicală, drept la pensie, salarii decente.
În România, mișcarea socialistă s-a dezvoltat la finalul secolului al XIX-lea. Asta, sub influența unor intelectuali precum Salomon Katz (Constantin Dobrogeanu Gherea). Mai erau și Zamfir Arbore, Vasile Morțun, Ioan Nădejde și Sofia Băncilă ( soția lui Ioan Nădejde). Socialiștii români au celebrat Ziua Muncii la 1 mai 1890. Din 1893, PSDMR va avea deputați în colegiul electoral III al Parlamentului României, dar treptat, votul fiind cenzitar, neavând electorat, socialiștii s-au unit cu facțiunea „liberalilor generoși”.
Comuniștii au „confiscat” momentul 1 mai 1939, considerându-l drept manifestare anti-fascistă, mai ales după ce Nicolae Ceaușescu a avansat în ierarhia comunistă și i-a succedat în martie 1965 lui Gheorghe Gheorghiu Dej în fruntea Partidului Comunist și ulterior în fruntea statului român. Se făceau demonstrații publice, iar oamenii petreceau după amiaza la grătare cu mici, bere, amintind cumva de străvechiul Armindeni și de vinul pelin..
