Într-un gest fără precedent, președintele Turciei a declarat că „nu acceptă” ca țara sa să fi e lipsită de arme nucleare, în contextul în care Ankara are obligații ca semnatară a Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNP). Și se îndepărtează pe zi ce trece de Alianța Nord Atlantică.
Unele țări au rachete nucleare, nu una sau două. Dar eu nu am rachete nucleare. Nu pot accepta asta”, a declarat Erdogan (de notat acest „eu”, în loc de „noi”) , în urmă cu o săptămână, la centenarul Congresului de la Sivas, sugerând o schimbare a politicii Turciei în acest domeniu, estimează analiști citați de Opex 360. „În prezent, ne facem treaba”, a continuat Erdogan. Sugerând că Turcia s-a angajat în activități care vizează dobândirea capacității nucleare.
Declarația sa reflectă neîncrederea față de umbrela nucleară a NATO, căreia îi aparține țara. În mod indirect, acest lucru indică, de asemenea, că nu atribuie nicio importanță disuasiunii conferite de armeler nucleare tactice americane B61 desfășurate la baza aeriană Incirlik din sudul Turciei, ca parte a programului nuclear al NATO. „Toate țările dezvoltate din lume au arme nucleare”, a adăugat liderul de la Ankara, neuitând să sublinieze Israelul, care dispune de un asemenea arsenal.
F-35, un gol în stomacul apărării
Problemele de securitate ale Turciei s-au agravat odată cu achiziția de către Ankara a sistemelor rusești S-400, fapt ce a privat țara de avioanele americane F-35, pe care le-a plătit, și a generat și expulzarea Turciei din programul de coproducție al F-35. Plus amenințarea de noi sancțiuni americane. În același timp, scrie Al-Monitor, SUA susțin Israelul și Grecia în dorința lor de face coridoare energetice în estul Mediteranei, excluzând Turcia și crescând riscul unor confruntări în regiune.
Dar, pierderea F-35 de către Turcia înseamnă că forțele sale aeriene, principala sursă de descurajare a țării, vor fi slăbite în timp și nu pare clar dacă Ankara poate să umple acest gol achiziționând avioane de luptă rusești Su-57 și Su-35, în ciuda declarațiilor de intenție făcute de Erdogan. Dincolo de acestea, Turcia este literalmente prinsă la mijloc între Rusia și SUA, în Siria. În fața acestor amenințări, Erdogan flutură o „carte” nucleară inexistentă deocamdată, pentru a avertiza forțele pe care le consideră o amenințare la zdruncinarea tronului său de sultan pe viață al Turciei.
O Turcie nucleară afară din NATO?
Spre deosebire de India și Pakistan, care nu au declarat lumii intenția de a achiziționa arme nucleare și rachete balistice, păstrându-și programele în secret până la primele teste nucleare consecutive în 1998, Erdogan face acum invers, cu riscul ca o Turcie nucleară să fie privită de aliați ca un factor destabilizant.
Însă cum ar trebui interprete declarațiile lui Erdogan? Ca presiuni pentru păstrarea bombelor americane B61 la Incirlik? Pentru că Turcia este una dintre cele cinci țări NATO care găzduiesc bombe nucleare tactice B61 , oferite de SUA sub conceptul de „partajare nucleară”. Dar acest lucru nu poate dura, din cauza achiziționării sistemelor rusești S-400, o ipoteză avansată regulat de ceva timp. Sau ar trebui să ne așeptăm la un anunț despre un program nuclear militar turc însoțit de un „bonus” cu efect de bombă: plecarea Turciei din NATO?
Recomandările noastre
