O analiză de Raymond Ibrahim pentru Gatestone Institute,

În două dosare separate, Marea Britanie a invocat în mod bizar Biblia și pe Hristos pentru a respinge solicitări de azil ale unor creștini persecutați.

Cei doi creștini, un bărbat și o femeie, amândoi foști musulmani, în demersuri diferite, ceruseră azil pentru că nu mai puteau locui în Republica Islamică Iran, aflată pe locul 9 în clasamentul țărilor persecutoare de creștini. Cu atât mai mult a celor care s-au dezis de islam.

Nathan Stevens, lucrător social britanic specializat în solicitări de azil, le-a făcut publice poveștile de curând. El ne-a relatat că serviciile de imigrație ale Home Office (Ministerul de Interne) britanic îl înștiințaseră în scris pe solicitantul de azil iranian că mai multe pagini din Biblie nu „corespundeau” cu convingerea sa că a îmbrățișat o religie „pașnică”.

Scrisoarea Home Office  cita diverse extrase din Ieșirea, Levitic și din Matei pentru a ilustra caracterul violent al Bibliei; astfel Cartea Sfântă ar fi „o frescă a răzbunării, a morții și a violenței”.

Scrisoarea guvernamentală conchidea:

„Aceste câteva exemple nu corespund afirmației dvs că v-ați convertit la creștinism după ce ați descoperit că acesta este o religie «a păcii», spre deosebire de islam, care nu ar fi decât violență, furie și răzbunare.”

La citirea acestei scrisori, lucrătorul social Nathan Stevens a scris pe Twitter:

„Am văzut multe lucruri în viața mea, dar nimic nu seamănă, nici pe departe, cu șocul pe care l-am avut când am văzut această diatribă menită să justifice un refuz al dreptului la azil.”

Stevens a adăugat:

„Fiecare este liber în legătură cu judecățile sale privind credința, însă cum este cu putință ca un funcționar public britanic să extragă citate dintr-o carte sfântă pentru a dinamita convingerile unei persoane care a ales să se împlinească într-o altă religie?”

Autorul refuzului pare să nu fie câtuși de puțin conștient că, în ciuda violențelor ocazionale din anumite versete, principalul mesaj al Bibliei se găsește în Levitic 19, 18: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Respingând solicitarea de azil a acestui musulman convertit la creștinism și obligându-l să se întoarcă în Iran, guvernul britanic l-a condamnat la moarte.

În ceea ce o privește pe femeia solicitantă de azil, respingerea dosarului său i-a fost adusă la cunoștință după cum urmează:

„Ați afirmat în AIR-ul (Asylum Interview Record) dvs că Hristos este Mântuitorul dvs. dar apoi ați explicat că El nu ar fi în măsură să vă salveze de regimul iranian. Apreciem deci că convingerea dvs religioasă nu este cu adevărat întemeiată și că credința dvs în Hristos este mai degrabă călduță.”

Recent intervienată la BBC 4 Radio, această iraniană care a cerut să-i fie păstrat anonimatul a declarat:

„Când eram în Iran, m-am convertit la creștinism și situațoa s-a schimbat. Guvernul și-a schimbat părerea despre mine și a trebuit să fug din Iran… În țara mea, dacă cineva se convertește la creștinism, este condamnat la moarte și executat.”

Aceste două cazuri devenite publice sunt simptomatice nu doar pentru o stupefiantă lipsă de logică – în mod evident, Dumnezeu nu vine întotdeauna în ajutorul celor care cred în El – dar și pentru ceea ce seamănă cu o părtinire înveninată a Home Office față de creștini.

Astfel, când sora Ban Madleen, o călugăriță irakiană care a fugit de ISIS a cerut Home Office dreptul de a-și vizita sora bolnavă din Marea Britanie, viza i-a fost refuzată în două rânduri.

Un ziar catolic a citat mai multe alte cazuri de refuzuri de vize: o călugăriță titulară a unui doctorat în teologie biblică la Oxford, o altă călugăriță pentru că nu avea cont bancar personal și un preot catolic din cauză că era celibatar (sic!).

Home Office s-a evidențiat și prin blocarea intrării în Marea Britanie a trei eroici demnitari creștini – arhiepiscopi care au depus eforturi eroice pentru a veni în ajutorul creștinilor persecutați în Siria și Irak – deși aceștia erau invitați cât se poate de legal să asiste alături de prințul Charles la consacrarea primei catedrale siriene din Marea Britanie. Refuzul le-a fost adus la cunoștință prin expresii precum „hanul e plin”, batjocoritoare și sarcastice.

Au fost și cazuri în care creștini, rezidenți cu mare vechime, au fost expulzați.

La începutul anului, Asher Samson, creștin de 41 de ani, rezident în Marea Britanie de 15 ani și înscris la un seminar teologic, a fost trimis înapoi în Pakistan, de unde fugise din cauza „amenințărilor și violențelor extremiștilor islamiști” asupra sa. (Relele tratamente față de creștini sunt banale în Pakistan, țară aflată pe locul 5 în clasamentul persecutoarelor de creștini din lume).

Fostul pastor britanic al lui Samson a declarat:

„Am primit câteva mesaje de la el. Îi este foarte frică și se teme pentru viața lui… Se ascunde în Pakistan și familia lui este foarte îngrijorată… Nu are bani pentru cheltuielile elementare… Nu poate lucra… Marea Britanie expulzează oamenii înapoi în țări unde viața le este în pericol.”

Un comunicat al Barnabas Fund, bazat pe date statistice, dezvăluie că politica de azil a Marii Britanii „discriminează creștinii” și favorizează „musulmanii”:

„Cifrele obținute de Barnabas Fund în cadrul legii accesului la informații arată că în 2017, din 4850 de sirieni care au primit azil în Marea Britanie, doar 11 erau creștini. Adică 0,2% din total.”

Aceeași disparitate caracterizează și statisticile anilor precedenți. Deși creștinii reprezentau circa 10% din populația siriană dinainte de război, Home Office nu a acordat azil decât pentru musulmani sunniți.

Acest dezechilibru este cu atât mai bizar cu cât ISIS este o organizație sunnită care i-a atacat pe ne-sunniți, în special Yazidi, creștini și șiiți, cu toții aparținând grupurilor de minorități pe care guvernul american le consideră ca fiind victime ale unui genocid.

Refuzurile de vize pentru reprezentanții minorităților creștine persecutate, inclusiv preoți și călugărițe, sunt ele consecința unei poltici de azil restrictive a Home Office?

Întrebarea cade de la sine, în fața ușurinței cu care Home Office acordă vize și statut de refugiați musulmanilor extremiști.

Nici un solicitant de azil nu a fost refuzat pentru că Coranul ar fi violent sau „credința lui în Mahomed este mai degrabă călduță”.

Ahmed Hassan nu avea nici un document – recunoscuse chiar că „a făcut pregătire militară în rândurile ISIS – când Ministerul de Interne i-a aprobat cererea de azil. Doi ani mai târziu, în septembrie 2017, el   era autorul unui atac terorist care provoca 30 de răniți într-o gară din Londra.

Hamza Sodagar, un imam musulman străin care preconiza decapitarea, arderea sau aruncarea homosexualilor de pe înălțimea unei faleze, a primit aprobare de la Home Office pentru a susține un ciclu de conferințe la Londra.

În august 2018, The Times scria că „adolescente britanice sunt ccăsătorite cu forța în străinătate, sunt violate și fecundate în timp ce Home Office „se uită în altă parte” și acordă vize soților lor (în principal musumani).

Cazul Asia Bibi, o mamă creștină cu cinci copii care a petrecut ultimii zece ani din viață pe culoarul morții în Pakistan pentru blasfemie este fără îndoială emblematic pentru situația imigrației din Marea Britanie.

În noiembrie trecut, musulmanii s-au revoltat în întreg Pakistanul împotriva achitării sale definitive. O manifestație de 11.000 de musulmani a cerut ca Asia să fie spânzurată în piața publică.

Pakistanezii care formează majortatea musulmanilor din Marea Britanie – Sajid Javid, ministru de Interne, este el însuși pakistanez – s-au revoltat și ei la ideea că Asiei Bibi i s-ar putea oferi azil în Marea Britanie.

Premierul Theresa May a blocat personal solicitarea de azil a lui Bibi, aceasta „în timp ce Marea Britanie primește pirați ai aerului, extremiști și violatori musulmani”, scria Daily Mail.

Iar socialistul The Guardian conchidea: „mulțimea pakistaneză a dictat Marii Britanii politica de azil”.

În aceeași perioadă, Home Office permitea unui imam pakistanez, Syed Muzaffar Shah Qadri să susțină conferințe în moscheile britanice. Qadri găsise justificare pentru asasinarea unui om politic pakistanez care o apărase pe Asia Bibi. Extremismul său este atât de mare încât el a fost interzis până și în Pakistan!

 

Te-ar putea interesa și: