Surâsul necuvântătoarelor

Multe animale scot diferite sunete în timpul momentelor de joacă, care creând astfel interacțiunea mai plăcută. Cercetătorii consideră că astfel de sunete pot fi comparate cu râsul oamenilor. Recent, oamenii de știință au investigat sunetele scoase de animale, identificând 65 de specii care „au râs” în timp ce se jucau. Majoritatea dintre acestea erau mamifere, însă au fost descoperite și câteva specii de păsări.

Motivul pentru care animalele scot aceste tipuri de sunete este pentru a diferenția momentul în care se joacă, de cel în care se luptă. Spre deosebire de luptă, joaca este de obicei repetitivă, întâmplându-se independent față de alte acțiuni precum împerecherea sau căutarea hranei, a declarat autorul studiului, Sasha Winkler, candidat la doctorat în antropologie biologică la Universitatea din California, Los Angeles.

Atunci când Winkler a studiat comportamentul animalelor în timpul jocului, a observat că multe dintre acestea scoteau diferite sunete în timp ce se jucau. În urma acestei analize, au descoperit că mai multe mamifere, în special rozătoarele, carnivorele, cât și mamiferele marine scot sunete în momentele de amuzament.

De exemplu, veverițele se disting prin acel ronțăit specific, șobolanul se distinge printr-un tril cu ultrasunete, iar delfinul emite un fel de fluierat. Cimpanzeii, gorilele, maimuțele și babuinii se disting prin chicoteli și gâfâială.

Și păsările râd

Există și două specii de păsări, pigoana australiană (Gymnorhina tibicen) și papagalul kea (Nestor notabilis), care scot astfel de sunete în timpul jocului. Într-un studiu din 2017, oamenii de știință au descoperit că dacă ar înregistra sunetul scos de papagalii kea, care trăiesc în Noua Zeelandă și l-ar transmite printr-un difuzor, alți papagali din aceeași specie ar începe să se joace spontan. Acest studiu a demonstrat cum sunetele acționează ca o invitație pentru a iniția jocul, conform livescience.com.

Rapoartele despre râs au fost absente în studiile care descriu peștii, amfibienii și reptilele, probabil pentru a rămas o incertitudine privind modul în care aceste animale interacționează.

Potrivit studiului, oamenii transmit această stare de fericire, folosind un ton foarte ridicat, pentru a stabili conexiunea într-un grup. În comparație cu animalele, al căror râs este foarte silențios, însă suficient de puternic pentru a fi auzit de ceilalți participanți.

„Este fascinant faptul că atât de multe animale au o funcție similară cu oamenii în momentul distracției”, a spus Winkler.