
De ce legionarismul și fascismul sunt diferite? Istoriografia de esență marxistă a creat o noțiune generală pentru a crea un inamic pe măsura comunismului, adică unul mare. În realitate, curentele extremiste de dreapta aveau puține puncte în comun dar aveau fiecare specificul său. Nu asta s-a întâmplat în cazul comunismului. El a fost aplicat în latura leninistă la fel în URSS și statele satelit. Hitler era supărat că mișcările naționaliste nu se subscriau NSDAP, partidului nazist german.
Legionarismul a fost românesc în proporție de 90% cel puțin. Vom încerca să vedem de ce legionarismul nu poate fi echivalent cu fascismul. Asta nu însemană că n-a fost un curent extremist, antisemit și xenofob. Dar nu se pot echivala curentele de extrema dreaptă între ele.
Legionarismul - pilonii de sprijin: ultraortodoxismul, extremismul naționalist, antisemitismul
Legionarismul a fost o formă de misticism bazată pe ultraortodoxism. Pur și simplu, legionarii se doreau un fel de apostoli ai neamului lor, gata de jertfă. Pur și simplu, ei au inoculat ideea prezentă în retorica antisemită, aceea că evreii amenințau creștinismul. Ori, cum creștinismul era văzut de legionari ca bază a spiritului românesc național, rezulta că evreii ar fi amenințat poporul român direct.
Extremismul naționalist se baza pe frustrarea unor oameni cu o oarecare cultură că străinii sufocă spiritul românesc prin teroare economică. Era ușor să inventezi un dușman în ”celălalt”. Antisemitismul avea valențe proprii spațiului românesc, a fost doar amplificat de nazism.
Fascismul, nazismul, falangismul
Fascismul lui Mussolini nu a fost antisemit de la început. Din contră, mulți evrei italieni au aderat cu entuziasm la retorica neo-imperiaă a lui Mussolini. Concordatul cu Vaticanul din 1929, nu însemna că fasciștii erau ultra-catolici. De fapt, Mussolini avea rugăciunea lui în spiritualitatea fascistă. Franco, în Spania, ura fanatismul. Era militar și catolic, dar fără excese.
Nazismul era ateu. Antisemitismul era văzut ca o metodă de a curăța spiritul german. Hitler conta pe sprijin musulman, inclusiv arab (deci semit!) contra evreilor.
Legionarismul se inspirase din corporatismul italian ca doctrină economică. Vasile Marin făcuse teza de doctorat pe corporatism. Deși era evreu și n-a fost legionar vreodată, dar era discipol al unui inamic, Nae Ionescu, Mihail Sebastian (Iosef Hetcher) îi înălța ode lui Mussolini pentru proiectele culturale grandioase. Mussolini a fost nevoit să accepte un lagăr nazist în cadrul Republicii de la Salo după 1943. A fost nevoit să lase evreii să fie deportați în Grecia și în alte zone controlate de italieni, ca să aibă sprijin de la Hitler. Dar a încercat mereu să evite abuzurile și crimele în masă. Se știe că evreii ajunși în teritorii controlate de italieni sperau să scape până în 1943. Din 1943, Italia a întors spatele fascismului cu excepția Republicii de la Salo din 1943-1945. Naziștii au ocupat Roma și a urmat Holocaustul evreilor italieni după debarcarea lui Mussolini.
Elementul de inspirație pentru Codreanu și legionarismul său
Codreanu a preluat de la Cămășile Negre italiene, fasciste, ideea de cămașă, diagonală și revolver. El a ales verdele care are o anumită semnificație cromatică în mentalul românesc-prosperitatea. Cămășile brune ale lui Ernst Rohm din Sturm Abteilung în Germania au început să apară din 1921. Mussolini a preluat puterea în octombrie 1922. Hitler a încercat Puciul Berăriei în 1923. Arestat, Hitler a scris în 1924 Mein Kampf, apărută în 1925.
La începutul anilor 20 ai secolului XX, înainte să pună la cale complotul Văcăreștenilor, Codreanu a călătorit la Berlin și a văzut ce făceau acolo adepții lui Rohm și Hitler. Așadar, Codreanu s-a inspirat la exterior din fascism și nazism. Baza legionarismului a fost românească. Exact ca la 1848 cum zicea Nicolae Bălcescu; „Revoluția europeană fu pretextul, nu cauza revoluției române”.