Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > De ce cred că Mariana Rarinca nu este o victimă a Justiției
De ce cred că Mariana Rarinca nu este o victimă a Justiției

De ce cred că Mariana Rarinca nu este o victimă a Justiției

Că o serie de reguli pot fi îmbunătățite sunt de acord, dar acesta nu este un motiv să acuzi un magistrat, un complet de judecată sau un șef de instanță că a acționat la un ordin misterios. Procesul de șantal al Marianei Rarinca față de Livia Stanciu s-a sfârșit cu confirmarea celor spuse de tribunal în urmă cu un an și jumătate: trei ani de închisoare cu suspendare și efectuarea de 60 de ore de muncă în folosul comunitații în carul unei grădinițe din Galați.

Dincolo de ce cred unii, Rarinca a devenit un „caz” doar după achitarea acesteia, în luna mai 2015. Până atunci, dosarul a fost tratat de mass-media ca un banal caz de șantaj în care este implicată, întâmplător, șefa celei mai înalte instanțe din România. După trimiterea în judecată, pe site-ului tribunalului, nici măcar nu sunt trecute părțile, cazul are doar un număr. Nimeni nu a urmărit procesul, nimeni nu s-a interesat de soarta Marinei Rarinca după ce a fost arestată preventiv. 

Nici condamnarea cu suspendare nu a produs niciun fel de emoție și nici derularea primulului proces  de la Curtea de Apel București. Abia în mai 2015, după numai două luni de judecată, odată cu achitarea acesteia, o parte dintre televiziunile de știri și-au adus aminte de „sărmana” femeie pensionară nevinovată care a stat 6 luni închisă pe nedrept. Unii mai zeloși, au vorbit atunci de o eroare judiciară, fără să priceapă termenul. Nu au dorit în ruptul capului să înțeleagă faptul că motivele de arestare sunt diferite de motivele de condamnare.

 Alții, rău intenționați, au cerut anchetarea tuturor judecătorilor, vreo opt la număr, care au decis prelungirea arestului preventiv în cazul Marianei Rarinca. 

Nu a contat pentru ei faptul că Risantea Găgescu, șefa de complet care a achitat-o pe Rarinca în trei termene de-al lungul a două luni avea „un cui”  împotriva Liviei Stanciu după ce a respins-o la un examen pentru promovarea ca judecător la Înalta Curte. Nu a contat nici faptul că, la un moment dat, Rarinca a fost de acord cu recunoașterea vinovăției și a cerut o întâlnire cu procurorul DNA în vederea unei negocieri a pedepsei. Când acesta i-a explicat că pentru șantaj pedeapsa maximă depășește șapte ani și că nu poate negocia nimic, Rarinca a renunțat. 

Nu a contat nici faptul că Rarinca a cerut, de mai multe ori, reîncadrarea într-o faptă mai puțin gravă, din șantaj în hărțuire și că, implicit, a recunoscut amenințările . 

Nu a contat nici faptul că în procedura de Cameră preliminară Rarinca nu a contestat nicio probă a DNA. Ulterior, în încercarea de a explica această pasivitate, fosta secretară a soțului Liviei Stanciu a susținut, fără a o crede nimeni, că a contestat mai multe probe, dar le-a trimis prin poștă și nu au ajuns la dosar.   

A urmat motivarea achitării. După părerea mea, una dintre cele mai slabe documente de acest gen. De-a lungul timpului am ajuns la concluzia că un judecător poate într-o motivare a unei sentințe să explice, fără a se contrazice, că albul este negru și invers. Ei, acest lucru nu au reușit Găgescu și Dolache, judecătorii care au achitat-o pe Rarinca. Cei doi au izbutit contra-performanța să accepte că Rarinca a amenințat-o pe Livia Stanciu că va divulga fapte compromițătoare despre ea și despre familia ei dacă nu-i plătește o presupusă datorie, dar din moment ce Livia Stanciu nu a declarat la DNA care sunt datele compromițătoare cu care ar putea fi șantajată, fapta nu a existat.  

Mai departe, unii critici au contestat traseul dosarului de șantaj în faza de rejudecare. Urmăriți cu legea în mână pașii urmați în înregistrarea cauzei, întoarceți regulamentul de funcționare al Curții de Apel București pe toate părțile și vă invit să reclamați orice abatere de la cele scrise. Nu există așa ceva. La un asemenea nivel, nimeni nu-și permite să nu respecte litera legii deoarece știe prea bine că orice deviere poate fi amendată drastic. Că aceste reguli pot fi îmbunătățite sunt total de acord, dar acesta nu este un motiv să acuzi un magistrat sau un șef de instanță că a acționat la un ordin misterios. 

În plus, orice instanță serioasă din țara asta are complete specializate. Judecătorii fac cursuri, se pregătesc, discută diverse spețe, participă la seminarii și se specializează pe dosare care tratează fapte de corupție, care analizează infracțiuni economice, infracțiuni de spălare de bani, returnări ilegale de TVA, trafic de persoane, trafic de droguri etc. Așa se explică faptul că  dosarele mari de corupție sunt judecate de magistrați care au mai analizat spețe similare. 

Revenind la șantajul șefei de la instanța supremă, Mariana Rarinca nu este și nu  a fost vreodată o victimă. Pur și simplu, după 12 ani de stat prin preajma fostului avocat din Galați, a considerat că după moartea acestuia, i se cuvine mai mult.

Comportamentul său de la rejudecare a fost unul atipic. A lăsat mereu impresia că are ceva de ascuns. Pe numele său există mai multe plângeri penale potrivit cărora ar fi dat consultanța juridică fără drept, folosindu-se de cabinetul de avocatură și de actele doveditoare ale fostului soț al Liviei Stanciu. Deși este o altă speță, asta demonstrează că Rarinca este și a fost în stare să șantajeze, fapt confirmat definitiv de judecători.

Mariana Rarinca a refuzat să răspundă la întrebările Liviei Stanciu. 

Marian Rarinca a fost folosită pentru a face audiență unor televiziuni care aveau interesul ca Înalta Curte să fie vulnerabilă. Nu este prima și nici ultima victimă a emisiunilor de televiziune.

Judecătorii George Matei și Anamaria Trancă au procedat corect când nu au luat în discuție SMS-urile dintre Mariana Rarinca și ofițerul DNA care a intrat „pe fir” după sesizarea organelor pe urmărire penală, ci s-au raportat doar la primele mesaje ale fostei secretare, transmise Liviei Stanciu și cumnatului acesteia. 

Din derularea procesului rezultă că și Mariana Rarinca a fost sfătuită ce și când să transmită, că și-ar fi pre-constituit probe în apărare în eventualitatea unei urmăriri penale. 

Mariana Rarinca nu a recunoscut transmiterea primelor mesaje și a susținut, senin, că nu ea le-a trimis. Iată conținutul lor: 

„Daca va faceți socoteala, ve-ti avea mult mai mult de pierdut decat daca imi platiti mie datoria. Voi spune tot ce stiu inclusiv despre dv. si am ce spune argumentat"

"Va credeti invincibila dar va garantez ca tot ce voi spune va fi argumentat cu martori cheie"

"De maine va voi trimite pe fax toate datele pe care le voi da presei"

"Vreau doar sa-mi trimiteti banii pe care mii datorati, ma puteti anunta cu un mesaj ca i-ati pus la posta". 

"Nu mai pot sa astept. Nu o sa va placa dar mam hotarat sa numai tin cont decit de mine si de ai mei. Cineva va avea musafiri neplacute la usa."

"Am semnat cu o tel si voi spune tot ce stiu cu date concrete si cu martori dna ma ignorat total dar eu am platit o parte din datorii si vreau banii.

"Voi pune si pe internet". 

"Sunt in drum spre bucuresti nu mai am mila de nimeni, o sa iasa asa urat incat poate sa si dea demisia am vrut doar banii mei". (Greselile de ortografie au fost redate ca în forma inițială)

De asta cred că Mariana Rarinca a primit pedeapsa corectă.

 

Publicat in categoriile: Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: