casa veche / sursa foto: arhiva EvZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Casele vechi au adesea tavane mult mai înalte decât locuințele construite în ultimele decenii, iar această caracteristică nu ține doar de gusturile arhitecturale ale epocii. În clădirile din secolele XVIII și XIX, înălțimea camerelor avea și roluri practice, de la circulația naturală a aerului până la evacuarea fumului și a căldurii produse de sobele, șemineele și corpurile de iluminat folosite atunci, potrivit Engineer Fix.
Înainte ca aerul condiționat, ventilatoarele moderne și sistemele centralizate de ventilație să devină obișnuite, arhitectura trebuia să contribuie direct la confortul interior.
În multe construcții tradiționale, ferestrele înalte, tavanele ridicate și diferențele de temperatură dintre zonele camerei ajutau la deplasarea aerului.
Aerul cald urca spre partea superioară a camerei
Unul dintre motivele practice pentru tavanele înalte era comportamentul aerului. Aerul cald se ridică, astfel că într-o încăpere cu volum mare exista mai mult spațiu în partea superioară unde se putea acumula căldura.
Acest principiu era util mai ales în perioadele călduroase. Documente despre casele istorice arată că tavanele înalte, ferestrele mari și posibilitatea de a crea curenți de aer făceau parte din strategiile pasive de răcire folosite înaintea apariției aerului condiționat.
În anumite tipuri de clădiri, arhitecții foloseau chiar principiul „coșului termic”: aerul cald era dirijat în sus și putea fi evacuat prin deschideri aflate mai aproape de acoperiș. Historic England menționează utilizarea unor sisteme de ventilație naturală bazate pe acest efect în clădiri istorice.
Fumul și gazele de iluminat reprezentau o problemă reală
În secolele XVIII și XIX, încălzirea și iluminatul produceau mult mai multe particule și gaze decât în locuințele moderne. Șemineele, sobele, lumânările, lămpile cu ulei și, ulterior, iluminatul cu gaz influențau calitatea aerului din interior.
Pe măsură ce iluminatul cu gaz s-a răspândit, problema căldurii și a gazelor rezultate din ardere a devenit suficient de importantă încât arhitecții și inginerii să dezvolte sisteme speciale de ventilație. Cercetările privind clădirile Parlamentului britanic din secolul al XIX-lea arată cât de complexă devenise problema evacuării aerului cald și a fumului.
În clădirile tradiționale, șemineele și coșurile contribuiau, la rândul lor, la circulația aerului. Aerul încălzit era evacuat prin coș, iar acest proces atrăgea aer proaspăt în interior.
Tavanele înalte aveau și o funcție socială
Nu toate casele vechi aveau însă camere cu tavane foarte înalte. Clădirile istorice care au supraviețuit și sunt astăzi cunoscute publicului sunt adesea locuințe mai mari, aparținând unor familii înstărite.
camera inalta / sursa foto: arhiva EvZ
În aceste cazuri, proporțiile generoase ale încăperilor aveau și rolul de a transmite statut și prosperitate. Tavanele înalte, ferestrele mari, cornișele și încăperile spațioase erau elemente arhitecturale asociate cu locuințele de rang superior.
În același timp, înălțimea încăperilor trebuia să fie proporțională cu dimensiunea lor. Documentația despre casele istorice arată că încăperile mari necesitau adesea tavane mai înalte pentru ca proporțiile spațiului să rămână echilibrate.
De ce locuințele moderne au tavane mai joase
Pe măsură ce tehnologia construcțiilor s-a schimbat, arhitectura a devenit mai puțin dependentă de volumul mare al unei încăperi pentru ventilație și confort termic.
Ventilatoarele, încălzirea centralizată, aerul condiționat, izolațiile moderne și ferestrele eficiente permit controlarea temperaturii și a calității aerului fără să fie nevoie de camere foarte înalte.
În plus, un volum interior mai mic înseamnă, în general, mai puțin aer care trebuie încălzit. Departamentul pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană din SUA notează că reducerea volumului clădirii prin diminuarea înălțimii tavanelor poate contribui la economisirea energiei în construcțiile noi.
Casele vechi au fost proiectate pentru un alt mod de a locui
Tavanele înalte sunt, așadar, rezultatul unei combinații între tehnologie, climă, ventilație, metode de încălzire și arhitectură. Aspectul spectaculos al unei camere este doar una dintre consecințele acestei alegeri.
Înainte ca locuințele să poată controla automat temperatura și schimbul de aer, clădirea însăși trebuia să contribuie la menținerea unui mediu interior cât mai confortabil. De aceea, multe dintre elementele pe care le considerăm astăzi decorative aveau inițial și o funcție practică.
Recomandările noastre
