Așa cum proceda când era copil, bate din picior pentru a obține ceea ce-și dorește. Tăvăleala pe jos din primii ani ai vieții se transformă încet în tehnici de manipulare, din ce în ce mai sofisticate. Plânsetele isterice în fața părinților devin interviuri agresive de autopromovare, iar bombonica de împăcare o primește doar de la cei pe care îi știe capabili a-l ajuta să obțină ceea ce-și dorește.

Doamna Kovesi a fost un copil norocos. A devenit procuror general al României la numai 33 de ani, având experiență de procuror într-un județ în care tatăl său era șef de parchet de peste 25 de ani. Numirea ei, în 2006, a fost tot un noroc. Fostul președinte al României, Traian Băsescu, povestește adesea faptul că a ales-o pe baza criteriului vârstei și a unui dosar pe care aceasta îl instrumentase. Laura Codruța Kovesi a obținut atunci avizul formal al CSM pe un proiect de management în care vorbea despre informatizarea sistemului judiciar, eficientizarea muncii și orientarea energiei către dosarele cu finalitate. Dosarele „Mineriada” și „Revoluția” nu sunt finalizate nici astăzi.

După două mandate de procuror general, doamna Kovesi a fost impusă la șefia DNA, de către același Traian Băsescu, în ciuda avizului negativ pe care l-a primit, de la CSM, în 2009, respectiv, în 2013, ca urmare a unor trocuri politice recunoscute atât de Traian Băsescu și Elena Udrea, pe de-o parte, cât și de către Victor Ponta, pe de altă parte. Cu mai puțin de un an înainte de a încheia și cele două mandate la șefia DNA, Kovesi a fost revocată, acest gest ambiționând-o să-și dorească o funcție și mai înaltă: cea de procuror-șef european. Doar o altă jucărie. Votul în favoarea ei, în Parlamentul European, a fost unul eminamente politic. Contracandidatul francez al Laurei Codruța Kovesi rămâne în cursă, în ciuda știrilor false propagate despre retragerea sa, a presiunilor făcute asupra lui și chiar a promisiunilor făcute de Dacian Cioloș că va aranja lucrurile cu Emmanuel Macron. Cei care vor să-i dea și cea mai nouă jucărie, ar trebui să explice cât de corect este să susțină cu orice preț un magistrat care a obținut funcții și onoruri prin trocuri politice și, apoi, să se și mândrească, eventual, cu succesul lor. Cine bate din picior pentru a obține funcția de procuror-șef european pentru doamna Kovesi ar trebui să spună care ar fi meritele, dincolo de sclipici. Să explice ce s-a întâmplat cu dosarele marii corupții, înainte de a învinovăți Parlamentul și Curtea Constituțională. În România, avem doar așa-zise lupte. Așa-zisa luptă împotriva corupției a început în 2005, iar așa-zisa luptă împotriva justiției a început în 2017.

Se poate răspunde cinstit ce s-a întâmplat în acest interval? Cine a condus parchetele și de ce marile dosare nu au ajuns niciodată în instanță? Pentru asta, e nevoie de demnitate și de onoare. Noi am rămas de mult repetenți la aceste capitole. De aceea, oferim jucării, din ce în ce mai scumpe, copiilor răsfățați. Pare mai simplu.

Te-ar putea interesa și: