Anul 2006. Ofensiva anticorupție se declanșase de ceva vreme și era subiectul preferat de discuție al ziariștilor și al politicienilor.
Nu al tuturor... Eram în redacția „Evenimentului zilei”, împreună cu un coleg jurnalist, și stăteam de vorbă la o cafea cu un fost membru important al Guvernului Adrian Năstase. Nu se prinsese în caracatița mafiotă ce acaparase Palatul Victoria în regimul Năstase, iar procurorii DNA nu îi dădeau nicio emoție. Stătea relaxat în fotoliu și ne povestea despre nivelul inimaginabil atins de acest flagel. În acei ani, americanii încă mai căutau prin băncile europene, de comun acord cu țările UE, rețelele de finanțare ale terorismului islamist. O consecință a atacurilor de la 11 septembrie 2001. Interesul pentru Elveția era maxim, din motive lesne de înțeles.
Scotocind prin conturile bancare din Elveția, americanii dădeau din când în când de câte vreun politician sau om de afaceri român, care-și dosise averea ilicită în Țara Cantoanelor. Când numărul acestora a crescut alarmant, autoritățile din SUA au trimis MAE român o telegramă confidențială cu informații detaliate. Era felul diplomatic în care oficialii americani invitau autoritățile de la București să se ocupe de peștii mari din România și se ofereau să dea o mână de ajutor. Pentru anticorupția autohtonă era însă prea devreme. Singurul nume cu greutate care le căzuse procurorilor în plasă era Adrian Năstase. Era urmărit penal pentru câteva „găinării”- Trofeul Calității, Zambaccian etc.- cum le-au catalogat cei care cunoșteau adevărata față a corupției regimului său. Nu mă îndoiesc că banii găsiți de americani atunci erau banii furați din afacerile de corupție, pe care procurorii DNA le-au luat la puricat în ultima vreme. Acum, Justiția este suficient de solidă pentru a se ocupa de cașaloții și orcile corupției autohtone.
Pentru cei care au devalizat statul român după Revoluție încoace, în special între 2000 și 2004, se anunță vremuri grele. Scandalul „Swissleaks”, în care banca HSBC este anchetată pentru că a ajutat politicieni și afaceriști corupții să-și dosească averile oneroase, este abia la început. Sumele vehiculate sunt de-a dreptul amețitoare: 180 de miliarde de euro ascunse între 2005 și 2007. În multe țări UE, au început anchete serioase, cu scopul de a-i deferi Justiției pe vinovați și de a destructura rețelele de corupție pe care leau creat. Acest lucru se va întâmpla și în România. Procurorii DNA vor primi informații esențiale de la colegii lor europeni. Vor lua urma banilor din conturile elvețiene. Vor stabili pe ce traseu au venit și, în unele cazuri, unde au plecat din conturile HSBC. Pentru anticorupția din România, scandalul „Swissleaks” este mană cerească. Informațiile ce vor ajunge la DNA- de data aceasta și din alte surse decât SRI- vor completa anchetele de corupție în curs, sau vor duce la deschiderea altor dosare. Foarte multe probe materiale se vor aduna în dosare.
Nu cred că exagerăm dacă anticipăm că detonarea Afacerii HSBC ar putea doborî mare parte din clasa politică autohtonă. Caracatița născută în tenebroșii ani ‚90 și 2000 și-a pierdut o parte dintre tentacule. Au căzut nume importante. Insuficiente însă. Numărul vinovaților pentru faptul că România a ajuns un stat captiv corupției este mult mai mare.
Sunt perspective ca visul Elenei Udrea de a vedea și alți politicieni încătușați să se împlinească. Cutremurul s-a produs deja în Europa. Urmează tsunami-ul. Asta nu înțeleg mulți dintre corupții din România, care-și imaginează în continuare că anticorupția a rămas o reglare de conturi între politicieni, la schimbarea regimului. Miza reală este întărirea flancului estic al NATO, prin consolidarea țărilor din regiune. Când oficialii de la Washington au spus răspicat că SUA nu va permite ca flagelul corupției să sufoce țările partenere din Est, să le vulnerabilizeze în fața Rusiei, mulți au zâmbit, crezând că este doar propagandă, în fața agresiunilor rusești din Ucraina. Din nefericire pentru corupții români, americanii vorbeau serios. Iar acum au trecut la fapte.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
