Actualitate
„De ce ar fi mai importanţi o sută de arşi decât o sută de copii cu leucemie?” UN MEDIC a stârnit DEZBATEREA VIRALĂ
Un cadru medical, care nu a dorit să-şi expună indentitatea, a ridicat pe blogul său o temă care ar trebui să dea mult de gândit atât guvernanţilor, cât şi societăţii.
Cu observaţii legate de lipsa de reacţie a românilor în anumite episoade sociale, medicul face o comparaţie a tipurilor de comportament în situaţii de criză: deblocarea fondurilor de urgenţă pentru îngrijirea celor afectaţi de incendiul din Colectiv şi lipsa acestei măsuri în cazul copiilor bolnavi de cancer sau de leucemie.
“Trăim vremuri tulburi. Trăim o vrăjeală fără precedent în istoria acestei ţări bătută de soartă cu locuitori ca noi. Eu scriu de ceva ani pe aici şi în fiecare articol am arătat multe. Mulţi m-aţi catalogat drept frustrat. Mulţi aţi fost oripilaţi de limbajul meu. Mulţi m-aţi înjurat. În public sau în privat. Nu mai contează. M-aţi făcut albie de porci doar pentru că sunt medic. Doar pentru că aparţin unei caste pe care azi, prin prisma unor evenimente cumplite, o aplaudaţi. A fost nevoie de o tragedie ca să vă daţi seama ce înseamnă munca medicilor şi cât sunt ei de importanţi într-o societate, chiar aşa anormală cum este a noastră. Am o întrebare pentru toţi ăştia deştepti care au opinii medicale, care se informează de la coafor sau de pe net, pentru toate somităţile astea: De ce nu mergeţi, băh scursorilor, la spitalele de arşi să-i învăţaţi pe medicii de acolo cum să trateze? V-a mai scăzut clonţul acum, aşa-i? Acum vă căcaţi pe voi cu aplauze şi luaţi atitudine. Cum că sănătatea ar trebui să fie prioritate naţională. Eu şi alţii când vă spuneam toate astea primeam din partea voastră doar degete mijlocii ridicate. Acum săriţi toţi să fiţi de acord că personalul medical are nevoie de statut special şi de salarizare corespunzătoare pregătirii şi competenţei. Numai că, ştiţi ceva dragi mâncători de rahat?, competenţa asta nu o judecaţi voi. Nu voi sunteţi cei care trebuie să spună dacă un medic merită sau nu merită un salariu de câteva mii de euro. Voi învăţaţi întâi să vă spălaţi pe dinţi. Învăţaţi întâi să treceţi strada. Învăţaţi să vă exprimaţi corect în limba română. Învăţaţi să nu mai furaţi. Că nu numai la vârf înalt se fură. În fiecare zi ne furăm între noi. Aveţi multe de făcut înainte de a judeca un corp medical care funcţionează impecabil în situaţii de viaţă şi moarte. Câţi aţi fost, băh, la manifestaţiile astea de facebook? 50-100 de mii? Mai mulţi? Mai puţini? Cam pe acolo, nu? Cât înseamnă asta raportat la 18 milioane? Nimic, aşa-i? O marjă de eroare. Uite că o marjă de eroare face un guvern să demisioneze. Mi se rupe de asta pentru că eu nu am simpatii politice. Altceva vreau să scot în evidenţă. Lipsa celorlalţi. Unde era restul? La Antena 3 sau B1 sau cine ştie ce alt post, nu? La privit şi comentat în faţa televizorului. Ce a declanşat totul? Un incendiu într-un local de c***t. Unde erau de trei ori mai mulţi oameni decât capacitatea maximă declarată a speluncii. Nu vreau să fiu cinic dar nici nu mă pot abţine să gândesc următoarele. De ce naiba nu caşti ochii unde mergi? De ce naiba nu te uiţi în jur? De ce intri în hrube din astea? Fără ieşire de urgenţă. Fără un geam. Şi mai ales ce cauţi tu, minor, în locuri din astea? Normal, rupt de beat şi cu muzica urlându-ţi în cap. Sunt pline crâşmele de copii de genul ăsta. Că, nah, uite aşa mai fac patronii un leu. Şi părinţii oricum habar n-au sau nu sunt interesaţi de ce fac. Dar rageţi toţi că nu se respectă legea. Cum adică nu SE respectă? Corect e: nu respectăm legea. Fiecare din noi. Ia gândiţi-vă de câte ori aţi trecut strada prin locuri neregulamentare. Asta aşa ca un exemplu nevinovat. Mai e un aspect care pe mine mă face să spun că nu e corect ceva. Am toată compasiunea şi tot respectul pentru victimele tragicului accident. Pentru ce s-a întâmplat e de vină fiecare dintre noi. Inclusiv cei care s-au dus acolo poartă o parte din vină. Acum pentru tratamentele lor se deblochează bani din fondul de urgenţă al guvernului. Nu ştiu câte zeci de milioane de euro. Pentru copiii care mor cu zile de ce nu se deblochează? Pentru părinţii care trebuie să strângă singuri sute de mii de euro de ce nu se deblochează? Pentru copiii care trebuie operaţi în străinătate sau au nevoie de tratamente scumpe în clinici pe care noi nu le avem, de ce nu se găsesc bani de la guvern? Aaa. Acum e o situaţie specială. Şi în cazul lor nu e? De ce ar fi mai importanţi o sută de arşi decât o sută de copii cu leucemie? Poate îmi explică mie cineva asta. În ce se măsoară o viaţă de om? În impactul mediatic? În demonstraţiile unei marje de eroare din punct de vedere statistic? În urletele de galerie de fotbal ale unei generaţii debusolate ce aşteaptă suta de euro de la mama din Italia? Aşa se măsoară? Sau nu vorbim acum despre asta? Acum suntem antisistem. Nu? Sistem pe care fiecare din noi l-a acceptat şi cultivat. Şi l-a întărit. Când vi s-au închis spitale nu v-am văzut pe străzi. Când s-au blocat angajările în sistemul sanitar aţi stat şi aţi făcut micile voastre şmenuieli. Că, deh, cine d***u mai trăieşte din salariu în ţara asta? Ce vreţi voi acum? Viitor? Naşpa. Nu aveţi. Ce mai vreţi? Sănătate? Naşpa. Nu o să aveţi vreodată. Dar nu-i bai, că pupaţi nişte moaşte şi gata, v-aţi vindecat. Educaţie? Iar naşpa. Că după opt clase marea majoritate dintre voi nu ştie să scrie corect în limba română. Că de citit nu vă mai întreabă nimeni. O fi sistemul de vină sau atitudinea voastră faţă de şcoală? Hmm. Greu de ghicit, aşa e? Ce mai vreţi? Siguranţă? Nu o să aveţi dacă în primul rând voi nu căscaţi ochii pe unde vă băgaţi ca să vă distraţi cică. Nu o să primiţi nimic. Doar un mare şut în c*r ca să emigraţi dracului cât vă mai primeşte Europa”, a transmis medicul pe blogul său.
Recomandările noastre
