Dau bani ca să fie sechestrați într-o închisoare comunistă

Dau bani ca să fie sechestrați într-o închisoare comunistă

Au la dispoziție fix 60 de minute ca să evadeze sau vor fi executați, în timp ce în jurul lor se aud sunete sinistre.

Cea mai nouă distracție din vestul țării te duce cu gândul în vremuri demult apuse: la Timișoara a fost amenajată o casă a ororilor, inspirată din epoca de început a comunismului. Doritorii de senzații tari sunt închiși într-o încăpere amenajată în biroul secretarului PCR, din care trebuie să evadeze, descifrând coduri și deschizând lacăte. Dar, mai întâi, trebuie să găsească cheile sau indiciile ascunse. „Dragi tovarăși, suntem în anul 1977. Haideți, vă rog”. Așa sunt întâmpinați participanții. Unii dintre ei au aflat despre ororile comuniste din cărți. Alții, din familie. „Străbunicul a fost arestat și bătut. A fost ținut câteva săptămâni. Nu voia să ne povestească, iar noi, strănepoții, mereu ne-am întrebat care au fost senzațiile acolo”, spune Cristian, unul dintre primii participanți la Exitgames, un joc pus la cale de trei prieteni.

FOTO:Vizitatorii au găsit jucăriile secretarului de partid FOTO: EVZ

Pot participa grupuri de minimum două persoane și maximum cinci. Tinerii au la dispoziție o oră ca să evadeze și plătesc între 90 și 125 de lei. Pe durata celor 60 de minute, concurenții sunt monitorizați permanent, iar cei care cedează nervos pot apăsa butonul de panică.

„Secretarul PCR are o fetiță și multe secrete”

„Suntem în biroul secretarului PCR din Timișoara. Anul 1977. Știm că secretarul are o fetiță - de aceea mai sunt jucării în birou - și că a plecat din locație, la o întâlnire, la un restaurant, iar o echipă de spioni anticomuniști intră în biroul său, care are ușa deschisă. Ei încearcă să pună mâna pe documente secrete, însă în timp ce caută după ele, ușa se închide, iar ei se trezesc captivi. Tot ce știu e că au la dispoziție fix o oră până la întoarcerea secretarului de partid, care urmează să aibă o ședință cu ofițerii de la Securitate. Dacă nu reușesc să părăsească încăperea în acest timp, vor fi găsiți, prinși și executați de forțele de Securitate”, povestește Kiss Arnold.

FOTO: Kiss Arnold îi introduce pe concurenți în atmosfera închisorii

Tânărul de 25 de ani s-a asociat cu alți prieteni, un maghiar, Lenart Zoltan, 31 de ani, și Gabriel Recheșan, 21 de ani, și au pus bazele afacerii Exitgames – jocuri de evadare. Arnold a conceput povestea jocurilor, inspirânduse din povestea casei.

„Doar 50% reușesc să evadeze”

Inițial, cei trei au încercat o astfel de afacere în 2012, la Oradea, însă nu a prins. S-au reorientat și au venit la Timișoara unde au descoperit, pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 57, o casă nefolosită timp de 15 ani, cu mobilă veche în ea. Imobilul, construit în anul 1933, a fost ocupat, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de ofițerii germani, și apoi de ruși, ca sediu administrativ. În pod au găsit steagurile comuniste, un calendar din anul 1977 și 40 de scaune vechi din anii ‘30, care au fost folosite de ofițeri, în timpul ședințelor operative. Sute de tineri au venit până acum să trăiască senzații tari din timpul comunismului. „În general sunt oameni între 20 și 40 de ani, dar vin și profesori de istorie, cu elevii”, spune Lenart Zoltan. Vin zilnic, intră în rolul spionilor și încearcă să evadeze. Pentru asta, participanții trebuie să își pună la bătaie inteligența, atenția și creativitatea. Evadarea depinde nu numai de găsirea unor indicii, ci și de utilizarea lor în ordinea corectă. „Totul se desfășoară contracronometru și ești, parcă, în altă vreme”, povestește un concurent. Ultimele zece minute sunt cele mai tensionate, mai povestesc jucătorii. E momentul în care se aprinde un girofar, deasupra ușii, și începe să sune o alarmă avertizând că timpul va expira curând. „Pe fundal e muzică ambientală din Epoca de Aur, apar efecte luminoase și fum. Ei trebuie să se uite în jur și să caute primul cod. Apoi al doilea. Jocul e construit logic, te duce prin toată camera până la final”, explică Kiss Arnold, strategul jocului. De reușit, nu reușesc prea mulți. Doar jumătate!