Editura Evenimentul si Capital

Teroriștii de la Revoluție, prostie crasă sau diversiune? Generalul Dan Voinea, spune răspicat: „NU AU EXISTAT!”

Autor: | | 54 Comentarii | 7341 Vizualizari

Generalul în rezervă, Dan Voinea, fost procuror militar, dezvăluie în interviul dat lui Dan Andronic, amănunte din culise despre căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu.

- Dan Andronic: Vă reproșați ceva pentru condamnarea la moarte a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu?

- Dan Voinea: Nu-mi reproșez nimic, pentru că eu am cerut-o. Nu pot să revin și să fiu perfid și să spun că nu-i așa.

- Trecând 25 de ani, poate v-ați schimbat părerea?

-Pentru un dictator, indiferent că e de stânga, de dreapta, pe talerele astea ale Justiției, modul discreționar în care acționează acesta împotriva societății la un moment dat, nu există altă pedeapsă decât pedeapsa capitală. Deci mie mi s-a părut că această pedeapsă este potrivită pentru toate crimele care s-au comis în cei 25 de ani de comunism.

- Vorbim de acuzații de genocid, peste 60 de mii de victime, subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat, infracțiuni de subminare a economiei naționale, încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse în conturi străine.

- Ultima infracțiune nu-mi aparține. A fost adăugată.

- Cum adică a fost adăugată? Vă citez din comunicatul oficial. Scrie acolo toate astea, inclusiv genocid cu 60 de mii de victime, deși dacă vorbim despre toată perioada, cred că sunt mai multe.

- Dacă mă întrebați acum, pentru că am continuat să lucrez la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, am constatat că în România nici nu au fost numărate victimele comunismului. Și, pe categorii de victime, am ajuns la cifre mari. Cifre care depășesc două milioane de victime. Cifra respectivă a fost lansată atunci de presă. Am și avut o discuție cu Gică Popa (președintele completului de judecată care i-a condamnat pe Nicolae și Elena Ceaușescu) și am zis: „Domnule, aveam o declarație de-a lui Tudor Postelnicu (ministru de Interne în 1989 - n.r.)”. Stenogramele din 18-19 decembrie le-am găsit în Comitetul Central și le-am predat. Era acolo un grup constituit care prelua toate documentele. Mie mi le-au dat pentru că, în 22 decembrie 1989 s-a dat un telefon din Comitetul Central să fie arestaţi demnitarii de partid și de stat şi revoluționarii, ca să nu-i mai bată, și să vină procurorii. Eu și încă doi colegi ne-am dus la procurorul general și am zis: „Domnule, noi ne ducem acolo”. Nu voia nimeni să meargă, iar procurorul general ne-a spus: „Este alegerea dumneavoastră, mergeți!”. M-am dus și mie mi l-au dat pe Tudor Postelnicu. Postelnicu are mandat de arestare de la mine din data de 23 decembrie. Pe 22 decembrie nu am avut mandat la mine. Tudor Postelnicu ne-a povestit toate astea. Și așa am ajuns eu un fel de „prestări servicii” la Revoluție. Când era să aducă la arestare din ăștia grei, îi aduceau la mine. Ei mă percepeau ca pe procurorul care se ocupă de aceste cazuri..

- Credeți că Nicolae și Elena Ceaușescu au beneficiat de un proces echitabil și corect?

- Se poate spune că a fost un proces echitabil. Popa Gică a zis: „Tu crezi că stă cineva după tine să faci dosarul acum? Important e să înceapă procesul”. Deci noi cu gândul ăsta ne-am dus acolo, nu a discutat nimeni cu noi că mergem să-l împușcăm pe Ceaușescu, că nu era treaba noastră.

- Ați spus la un moment dat că verdictul a fost stabilit de alții...

- Vă spun imediat cum a fost. Condamnarea la moarte a lui Ceaușescu s-a stabilit în clădirea Ministerului Apărării Naționale, în cabinetul generalului Stănculescu, de către Ion Iliescu, generalul Atanasie Stănculescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Ion Bârlădeanu, Silviu Brucan. Și el a fost sacrificat de comuniști pentru comunism.

- De foștii tovarăși de partid.

- Da, lucrul ăsta l-am aflat și eu mai târziu, când Petre Roman și-a scris memoriile și a mărturisit acolo cum au stabilit ei că, dacă se merge la Târgoviște la proces, să nu se mai continue procesul. Asta a fost hotărârea luată politic de ei, iar Stănculescu s-a ocupat din punct de vedere tehnic de organizarea acestui proces.

- Virgil Măgureanu ce căuta în sala procesului de la Târgoviște?

- Virgil Măgureanu era în grupul lor de putere.

- Pe Nicolae și Elena Ceaușecu îi cunoșteați?

- De la televizor. Abia atunci ne-am văzut față în față.

„Primul care a folosit cuvântul „teroriști” a fost Ceaușescu”

- Dan Andronic: L-ați întrebat pe Nicolae Ceaușescu la un moment dat și citez: „Domnule președinte, să ne spună inculpatul cine sunt mercenarii străini care și la această oră trag în populație pe întreg teritoriul țării, cine i-a adus și cine îi plătește pe acești mercenari”. Acum este rândul meu să vă întreb: au existat acești teroriști străini? V-ați fundamentat în acești 25 de ani, de anchetă, de reflexie, modul în care au murit acești oameni?

- Dan Voinea: Ăsta a fost primul lucru care m-a interesat. Am urmărit fenomenul acesta terorist. Există. Dacă dosarul nu este public, vedeți, aceste lucruri nu se știu! Căci primele dosare pe care mi le-au pus în brațe au fost dosarele cu teroriști.

- Haideți să definim ce înseamnă teroriști!

- Primul care a folosit cuvântul „teroriști” a fost Nicolae Ceaușescu, în data de 17 decembrie, când s-a referit la manifestanții din Timișoara şi i-a catalogat ca fiind huligani, iredentiști și teroriști.

- Nu ați definit ce înseamnă terorist, după cele conținute în 40 de dosare. Mi-ați spus că acele dosare conțineau teroriști.

- Nu am avut terorişti, pentru că nu existau. Nu au existat teroriști. Toate dosarele cu suspecții reținuți ca teroriști au fost verificate de procurori. Eu am avut patruzeci și ceva de dosare.

- De suspecți...

- Au fost considerați suspecți.

- Păi, ne amețiți. Au fost teroriști sau suspecți?

- Acolo s-a folosit cuvântul teroriști.

- Și ce reprezentau ei? Oameni care au tras în manifestanți?

- Oameni care au tras, care au desfășurat activități de diversiune.

- Străini, români?

- Străini și români.

„Erau și străini reținuți ca teroriști”

- Dan Andronic: Deci ați avut și cazuri în cele 40 de dosare, de străini care au tras?

- Dan Voinea: Erau și străini reținuți ca teroriști. Primul dosar pe care l-am avut a fost cu unul Gabriel Matei. Era reținut la Poliția Capitalei, l-am audiat și am constatat că era muncitor la Mecanică Fină. Avea pasiune pentru fotografie. La întreprindere avea un laborator foto. Și când au plecat să demonstreze împotriva lui Ceaușescu l-au luat și i-au spus: „Fă-ne și nouă poze”. Au ajuns în Piața Palatului, au intrat în clădirea Comitetului Central, a continuat să facă fotografii. A făcut schimb cu un jurnalist străin, care a murit când s-a tras întrun avion care mergea de la București spre Belgrad. Și el a fost reținut ca terorist. Gabriel Matei a ajuns ziarist până la urmă. Apoi a povestit că la Poliția Capitalei veneau ziariști, îi scoteau, îi arătau acestora, nu le dădeau voie să vorbească, îi puneau la zid, s-au dat poze cu ei în ziare. N-a făcut nicio acțiune cu caracter terorist. Următorul dosar pe care l-am avut a fost cu cinci teroriști îmbrăcați în trei rânduri de costume. Erau reținuți acolo. I-am scos. Unul dintre ei, Pană, avea o cicatrice pe obraz. A făcut armata cu mine. Știam că-i zidar. Când l-am văzut, l-am întrebat: „Mă, ce cauți tu aici?”. Eu eram în uniformă, el nu m-a recunoscut. I-am zis: „Bă, eu sunt Dan Voinea, colegul tău de grupă, am făcut armata la Drăgășani”. Zice: „Dane, tu ești?”. „Da, am ajuns procuror militar și tu terorist. Ce faci aici, ce s-a întâmplat?”. „Păi, să vezi că m-au luat din comună ca zidar, să lucrez la Casa Poporului. Și eu, și ceilalți ne-am dus la Biserica Antim ca să ne dea de pomană. Vin şi nu mai ştiu ce”... Aveau trei rânduri de haine pe ei, pentru că la Casa Poporului nu intrai decât dacă aveai permis de intrare, şi ei aveau vreo trei legitimații. Aveau trei rânduri de haine, pentru că pe lângă hainele lor de lucru își mai puneau o pufoaică, o salopetă sau alte haine mai groase.

„«Nu a fost, domnule, nicio organizație teroristă», asta mi-a zis Stănculescu”

- Dan Andronic: Spuneți că ideea existenței teroriștilor a fost o prostie?

- Dan Voinea: A fost o diversiune.

- Și, atunci, cine a tras? Securitatea sau Armata?

- Și să vă spun. Mi-am luat un grup de 20 de polițiști-criminaliști cu care am lucrat în aceste dosare. Și am reușit să stabilim la Brașov, pentru toate cele 231 de victime, autorul fizic. La Constanța am stabilit pentru toate victimele autorul fizic. La Brăila am stabilit autorul fizic, la Oradea am stabilit autorul fizic pentru toate victimele, la Arad am stabilit autorul fizic pentru toate victimele. La Reșița am stabilit autorul fizic pentru toate victimele. Și erau militari în termen de la Armată, luptători din gărzile patriotice cărora li s-a pus arma în mână acolo, am mai avut și militari de la Interne implicați, care au fost așezați în dispozitive. Cam atât.

- Deci, celebrele trupe de Securitate de pe vremea lui Ceaușescu nu au existat la Revoluție?

- Trupele de Securitate au fost izolate, li s-au luat armele, la un moment dat li s-au dat armele înapoi și au fost băgate prin dispozitive, dar erau tratate, mă rog, izolate, reticente și nu au fost folosite atunci... Și dacă luați dosarele, așa cum vă spun eu, veţi găsi răspuns pentru fiecare victimă exact, cine a împușcat-o. Am făcut această activitate cu polițiștii ăștia pentru că le-am spus: „Voi ați fost considerați teroriști și suspecți, haideți să facem treaba corectă. Nu facem politică aici, da, hai, să plecăm de la victimă și să stabilim adevărul!”. Că numai așa putem să înlăturăm mitul acesta al existenței unor teroriști care au venit în România, au tras și au plecat. Când i-am prezentat materialul de urmărire penală generalului Stanculescu pentru Timișoara, primul lucru care l-am întrebat a fost ăsta: „A existat vreo putere străină care în decembrie 1989 a atacat România?”. El, ca ministru al Apărării, trebuia să știe că Armata este făcută pentru dușmanul extern. Și mi-a zis:„Nu”. Mi-a dictat așa, am notat acolo. Declarația lui e la dosar. A doua întrebare, zic: „A existat vreo organizație teroristă care a acționat pe teritoriul României în decembrie 1989?”. S-a uitat lung la mine, s-a uitat în jos, pe urmă iar s-a uitat, credea că eu știu. Cum adică, eu chiar nu știu de vreo înțelegere, de ceva. „Domnul general, eu vă întreb foarte serios, eu chiar nu știu. Chiar am fost luat de prost și mi-au dat niște dosare în brațe și am constatat că nu au fost. Spuneți-mi dumneavoastră acum, au fost sau nu au fost?” „Nu a fost, domnule, nicio organizație teroristă”. Și este consemnat în declarația generalului Stănculescu, în dosarul Timișoara.

Generalul Stănculescu se cunoștea cu Ion Iliescu din 1956

- Dan Andronic: Credeți că Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Atanasie Stănculescu și toți cei implicați în perioada 13-15 iunie vor ajunge să plătească?

- Dan Voinea: Corect ar fi ca Justiția să dea un verdict de vinovat sau nevinovat. Deci, locul acestor dosare este în instanță, așa cum a cerut și CEDO. Dacă nu se vor face publice aceste dosare, totdeauna vor fi comentarii, vor fi suspiciuni, vor fi tot felul de discuții cu privire la vinovația sau nevinovăţia lor. Și ceea ce este mai rău, e că vorbim de foarte multe victime cărora nu li s-a făcut dreptate. Și eu zic că este o şansă acum să demonstrăm şi noi Europei, bineînţeles, ca urmare a deciziei Curții Europene, că în România funcţionează statul de drept. Vă mai spun ceva interesant. Pe mine m-a impresionat faptul că au ars oameni. Adică, numai naziştii au făcut asa. Ăla e dosar făcut de mine. E primul dosar după Târgovişte pe care l-am făcut. Eu m-am rupt de ei, după ce am venit de la Târgovişte, că au vrut să ne omoare acolo, apoi în Bucureşti, au fost de mai multe ori. Şi, atunci, eu m-am rupt de ei... M-am certat cu (...).

Declaraţia lui Ilie Ceaușescu o găsiţi în raportul Comisiei Parlamentare în care explica modul cum s-a plecat la Timişoara. Şi eu zic că omul ăsta a fost sincer. Era un istoric, care se deosebea mult de Nicolae Ceauşescu prin comportament. Şi el explica faptul că, pe 17 decembrie 1989, ministrul Apărări Vasile Milea i-a convocat la minister pe şeful statului major, pe Guşă şi pe locţiitorii lui: Ilie Ceauşescu și generalul Atanasie Stănculescu. S-a pus problema cine merge la Timişoara. Generalul Guşă trebuia să meargă de drept pentru că era comandantul Armatei, după care trebuia să meargă locţiitorul politic, adică Ilie Ceauşescu. La care Stănculescu a avut un argument peste care nu a putut să treacă.

- La ce vă referiți

Rezultatele OFICIALE la Evaluarea Nationala! Surpriza pentru toti elevii! Ce note s-au obtinut!

Pagina 1 din 2


Tag-uri: dan andronic, dan voinea, nicolae ceausescu, comunism, somunisti, elena ceausescu, Institutul de Investigare a Crimelor, Tudor Postelnicu, gica popa, revolutie, popa gica, ion iliescu, atanasie stanculescu, petre roman, gelu voican voiculescu, ion barladeanu, silviu burcan, targoviste, virgil magureanu, gabriel matei, politia capitalei, piata palatului, bucuresti, belgrad, casa poporului, Biserica Antim, brasov, braila, timisoara, romania, decembrie 1989, decembrie 89, cedo, vasile milea, uniunea tineretului muncitor, revolutia din decembrie 89, iulian vlad, usla, nicolae eftimescu, cimitirul ghencea, drumul taberei, dosarul revolutiei, drumul sari, razoare, piata victoriei, monica mavovei, simona ionescu, alexandru tuculeanu, corina cretu, horila calinescu, ene viorel, arad, dorel visan, teatrul national, alexa eugen, radu beligan, dna



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI