Dacian Cioloș nu-i exclus să se înscrie în cursa prezidențială. După părerea mea – dacă ar fi cineva interesat de asta – doar ca iepure al lui Klaus Iohannis. Pentru a învinge în al doilea tur, Klaus Iohannis, care sigur va trece de turul întîi, și se va confrunta în al doilea, cum a fost de regulă în postdecembrism, cu reprezentantul Stîngii, are nevoie de o participare masivă la vot a electoratului de Drepta.

Dacă electoratul scos din case de baronii locali ai PNL, la fel de puternici pe plan local și la fel de îngîmfați ciocoiește, ca și cei ai PSD, va fi al lui Klaus Iohannis – cel care nu se dă în vînt după PNL – PNL și PSD, aceeași mizerie! – va trebui scos din case încă din primul tur de alți candidați. El va ieși la vot pentru Dacian Cioloș și, eventual, pentru Codruța Kovesi. Se pariază că, pentru turul al doilea, cînd se va lansa sloganul „Votați-l pe Klaus Iohannis”, ca să scăpăm de „Ciuma Roșie!” electoratul iepurilor de gen Dacian Cioloș va ieși să-l voteze pe Klaus Iohannis chemat și de zbieretele lui Dacian Cioloș. Acesta e doar un scenariu, bazat pe ce-ar fi dacă Dacian Cioloș ar candida. Deocamdată, Dacian Cioloș n-a anuțat oficial că va candida. Vorbele în doi peri, frecventate de mai toată lumea politică, gen „Nu exclud o candidatură” nu pot ține loc de adevărul unei candidaturi anunțate oficial.

Susținătorii fanteziei cu un Dacian Cioloș pericol mortal pentru Klaus Iohannis au fost nițel descumpăniți de anunț. Ei au văzut în mișcarea lui Dacian Cioloș o ieșire voită din jocul prezidențialelor. Că Dacian Cioloș e un iepure jumulit deja în campania pentru Klaus Iohannis orchestrată de Garda Pretoriană a președintelui ne-o dovedește reacția la aceste descumpăniri. Imediat, lui Dacian Cioloș i s-a aranjat un interviu la „Adevărul”, gazeta de perete a Noii Securități, pentru a mormăi că nu exclude o candidatură. După care, cineva din grupul Presei necoapte de la Cotroceni s-a grăbit să pună lui Klaus Iohannis o întrebare dată în plic pentru ca opinia publică să afle că și candidatul PNL la prezidențiale ia în serios concurența lui Dacian Cioloș. Cine realizează cît de important e pentru partide precum Pro România, PLUS, un succes la europarlamentare, dimpotrivă un insucces însemnînd decesul formațiunii, vede în anunțul lui Dacian Cioloș ceva nu numai previzibil, dar și fatal. Tragerea listei în sus depinde de numele aruncate în joc. Al lui Dacian Cioloș e în stare să tragă PLUS chiar deasupra USR, formațiune care, lipsită de structuri în teritoriu, n-a avut grijă să pună pe listă și nume care să scoată electoratul fără de partid la vot. Dacă pierde la europarlamentare, Dacian Cioloș își poate lua la revedere, fără agitarea batistei de pe puntea corăbiei plecate pentru totdeauna de la țărm, la cariera politică. Dacă are succes, nu e nici o problemă să candideze la prezidențiale. Renunță la locul la europarlamentare pentru un altul de pe lista partidului și candidează.

Acestea desigur sînt considerațiile noastre, de istoric al Clipei. Dacian Cioloș nu putea să-și justifice astfel decizia de a candida la europarlamentare, după ce mulți simpatizanți îl vedeau înscriindu-se în cursa pentru Cotroceni și chiar cîștigînd-o. De aceea, el a simțit nevoia să-și explice gestul prin argumente din afara trucurilor politicianiste.

Cum și-a motivat Dacian Cioloș decizia neașteptată de a candida la europarlamentare?

Am pus această întrebare, pentru că răspunsul dă seamă de ce vrea de la viață politicianul Dacian Cioloș.

Conștient de acest adevăr, mă așteptam ca Dacian Cioloș să-și justifice decizia prin teza necesității istorice de a se sacrifica. Dacă de exemplu, președintele Academiei Ion Aurel Pop, ar vrea să candideze la președinția României, mai mult ca sigur mulți români îi vor spune: „De ce nu stai mata la locul matale, în Bibliotecă, unde chiar e nevoie de oameni ca matale?” Președinți avem cu duiumul. Istorici mari mai puțini. Mai mult ca sigur, în aceste condiții, Ion Aurel Pop nu și-ar justifica decizia recunoscînd că mai demult, înainte de fi ales în fruntea Academiei, a avut de gînd să candideze. Nu, domnia sa ar susține că n-a avut încotro, a trebuit să se sacrifice ca istoric, deoarece și-a dat seama că Patria are nevoie de el la Cotroceni. Asemănător, mă așteptam ca Dacian Cioloș să argumenteze decizia cam în acești termeni: „România e tratată la Bruxelles ca o membră de mîna a doua. Asta și pentru că, dacă nu mai ales, europarlamentarii români vin la Bruxelles ca proasta în tîrgul lui Bucur, complexați de cei de acolo, incapabili prin asta să se bată pentru țara lor. A venit vremea să trimitem la Bruxelles oameni înarmați pînă-n dinți pentru războiul pe care trebuie să-l ducă România în scopul de a-și face auzită vocea la Bruxelles, de a nu mai fi și noi pe acolo, în turma care ridică mîna. Eu, Dacian Cioloș, prin funcția mea de comisar, prin lipsa de complexe datorată frecventării Occidentului, mi-am dat seama că e nevoie de mine mai mult la Bruxelles decît la București.” Dintre personalitățile regimului Băsescu mă surprinde plăcut prin lipsa sa de complexe față de Occident, prin afirmarea demnități de a fi român, Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației Naționale. Dacă aș fi lider de partid, pe el l-aș pune cap de listă. Cam așa ar trebui să fie toți europarlamentarii români: lipsiți de complexe față de cei de la Bruxelles, vorbind cu ei de la egal la egal. Gîndindu-mă la experiența lui Dacian Cioloș, la asemenea argumente mă așteptam să aducă în favoarea deciziei de a se înscrie la europarlamentare. Convins că aceste lucruri le voi găsi pe textul de facebook, la care făceau trimitere știrile despre decizie, am accesat textul de pe facebook.

Ce dezamăgire!

De ce candidează Dacian Cioloș?

Răspunde textul de pe facebook:

„România trebuie să fie o țară în care familiile să se bucure de viață și de prieteni, în care oamenii să aibă parte de normalitate, să poată avea încredere unii în ceilalți, să meargă cu satisfacție la serviciu, să aibă tragere de inimă și energie pentru o plimbare în parc sau pentru o piesă de teatru. Să nu aibă serile otrăvite de țipete și de nevroze. Trebuie să începem să ieșim din ceața toxică pe care unii vor să o aștearnă peste țară.

Cred că fiecare dintre noi are această responsabilitate pentru sine, pentru familia sa, pentru prietenii și vecinii săi. Fiecare dintre noi are datoria de a se trezi din coșmarul acesta și de a se implica fără teamă. Dezinteresul sau retragerea din fața acestor politicieni nocivi nu este o soluție. Pentru mine, alegerea de a candida la europarlamentare este un astfel de pas.”

Ceață toxică! Indivizi care au capturat țara! Serile otrăvite de țipete și nevroze! Coșmarul acesta! Aprecierile acestea nu sînt ale unui TeFeList din stradă, căruia obligația de a striga îi micșorează dramatic spațiul de nuanțe, nici ale unui căpitan din Divizia Presă a SRI. Sînt ale unui fost comisar al UE, ale unui fost premier, care n-a lăsat o clipă impresia că ar trage pe nas.

De ce candidează Dacian Cioloș la europarlamentare?

Pentru ca oamenii să se poată plimba prin parc! Da, într-adevăr, oamenii nu se pot plimba prin parc, deoarece e iarnă. Pentru a se putea plimba trebuie să vină primăvara. E mult mai simplu decît să cîștige PLUS la europarlamentare!

 

Te-ar putea interesa și: