Așa-zisa moderare pe care Facebook și Twitter o aplică este în realitate cenzură pură, care promovează progresismul, urmărind să creeze Omul Nou prin reeducare și epurări.

Un dialog realizat de Atlantico cu gânditorii francezi Edouard Husson și Arnaud Benedetti.

 

Cancel Culture, acest nou maccarthism care urmărește să-i dea afară de la slujbe sau să reducă la tăcere toate vocile considerate disonante de către noul progresism antirasial/decolonial/feminist etc. câștigă teren. Trebuie să ne temem că aceste noi tentative de a-i reeduca pe cei care gândesc „altfel” ar putea produce aceleași efecte ca ideologiile secolului XX care pretindeau să creeze un om nou?

Edouard Husson: Am trăit prăbușirea URSS ca pe confirmarea caracterului pozitiv al culturii europene: „Societatea deschisă și dumanii ei” de Karl Popper era unul dintre titlurile cele mai citate la sfârșitul anilor 1980. Eram „societatea deschisă” și pentru aceasta, credeam noi, am triumfat în fața fascismului și a comunismului.

Generația „noilor filosofi” (Bernard-Henri Lévy, André Glucksmann etc.) este foarte reprezentativă, deoarece ea denunța un marxism care o fascinase, cu ajutorul anatemelor. Or, asta îi făcea să uite că orice tentativă totalitară și-a găsit adepți chiar în inima societății occidentale.

Mai cu seamă martorii căderii Zidului Berlinului erau foarte vocali în a denunța totalitarismul generațiilor precedente.

Însă, cine a avut curajul de a arăta decalajul între cuvintele și actele unui Occident care dansa triumfal în jurul cadavrului comunismului sau urmărea toate urmele supraviețuirii „bestiei imunde” (fascismul), dar a închis ochii la masacrezele Partidului Comunist la Beijing și în alte 400 de orașe?

Era ca și cum i s-ar fi acordat iertarea lui Lenin pentru reușita Noii Politici Economice (NEP) de compromis cu capitalismul.

Războaiele purtate de Statele Unite în Balcani sau în Orientul Mijlociu, cu alaiul lor de minciuni de stat, sunt contemporane cu represiunea din Tibet.

Iar ascensiunea totalitarismului Cancel Culture, la care asistăm de câțiva ani, este paralelă cu înăsprirea regimului chinez sub Xi Jinping.

China comunistă a instituit o supraveghere totală a rețelelor sociale, către care ne îndreptăm și noi, se pare.

Mișcarea antirasistă are toate caracteristicile unei noi Revoluții Culturale.

Este evident că progresiștii, dacă sunt lăsați să-și facă mendrele, vor utiliza crizele de tip „coronavirus” pentru a institui forme de control social din ce în ce mai severe.