O știre difuzată de agențiile de presă ne spune că militanți de Stînga din Paris au cerut, în cadrul unui marș, deschiderea frontierelor pentru miile de imigranți din Siria, Irak, Afganistan, Libia, care au luat cu asalt continentul în cadrul a ceea ce s-ar numi Migrația Popoarelor cu smartphone-uri.

Hunii, avarii, goții, ostrogoții se îndreptau spre Roma călăuziți de stele. Sirienii, afganii, irakienii, libienii, se îndreaptă spre Europa de Vest – noua Romă – călăuziți de hărțile de pe smartphone-uri.

Potrivit știrii de la Paris, demonstranții purtau fotografia lui Alan Kurdi, copilul de 3 ani, găsit mort pe o plajă din Turcia și a cărei fotografie a făcut înconjurul Lumii.

Franțuzii, cei care ne scuipă, pentru că ne confundă cu rromii, aflați în plin transfer de milă de la crocodilii persecutați de om la musulmanii care năvălesc spre Europa de Vest, dar și alți cetățeni europeni, asemănători franțuzilor, nu și-au pus o clipă întrebarea cum de îl bocesc toți pe tatăl copilului de trei ani, fără a se gîndi o clipă că tipul e un criminal.

Cum e posibil ca un tată să-și ia cu el într-o aventură precum străbaterea Mediteranei cei doi copii – unul de trei ani și celălalt de cinci ani –  într-o barcă dubioasă, fără a se gîndi o clipă că se poate răsturna și prin asta el devine răspunzător de moartea copiilor săi?

Mai mult ca sigur franțuzii care cer deschiderea frontierelor vor răspunde că numitul Abdhullah Kurdi, tatăl celor doi copii, a fost obligat să fugă din Kobane, orașul în care se afla, de teama teroriștilor islamici. Aiurea!

Știți unde și-a înmormîntat Abdhullah Kurdi cei doi fii și nevasta?

În Kobane!

Și nu în secret, ci cu televiziunile după el și însoțit și de niște parlamentari turci!

Păi, teroriștii islamici, cei de teama cărora Kurdi și-a luat copiii – unul de trei ani și celălalt de cinci ani, unde erau vineri, cînd a avut loc înmormîntarea, prilej cu care Abdulallah Kurdi a ținut un discurs transmis în direct de televiziuni?

Teroriștii islamici nu erau nicăieri.

Și din simplul motiv că din ianuarie 2015 Kobane e sub stăpînire kurdă.

Iar musiu Kurdi e kurd.

Așadar, tragedia care face ca niște europeni cărora li s-a urît de atîta bine să ceară deschiderea granțilelor pentru oricine vrea să vină în țările lor din Asia, din Africa, a impresionat n-are nici o legătură cu fuga unor sirieni de teroriștii din ISIS.

Dar nu numai atît.

Istoria plecării lui Abdhullah Kurdi ne dovedește încă o dată că Lumea s-a întors cu fundu-n sus, odată ce s-a ajuns la transformarea în vedetă planetară a unui părinte criminal.

În România, ca să dau un exemplu din imediata apropiere, sunt numeroase cazuri de copii care mor înnecați, pentru că părinții, iresponsabili pînă la a fi criminali, îi lasă supravegheați.

Prin ce se deosebește Abdhullah Kurdi de un părinte din România în iresponsabilitatea sa criminală ?

Prin nimic.

Abdhullah Kurdi e un kurd din Kobane.

Un frate locuiește în Germania, iar o soră în Canada.

De cînd a aflat că sora s-a pricopsit în Canada, Kurdi n-a mai avut astîmpăr: Trebuia să ajungă cu familia în Canada!

Kurdi fiind bărbier, familia se mută la Damasc.

A trăit la Damasc cu familia pînă în 2012.

În 2012 pleacă la Kobane, care era la vremea respectivă sub Assad.

De ce pleacă la Kobane?

Nu de teama lui Assad, ci așa cum a zis el prin multele interviuri date presei pe spatele copilului mort, pentru a cîștiga mai bine.

Din Kobane e destul de ușor să ajungă în Turcia.

Kurdi își lasă familia la Kobane și pleacă în Turcia pentru a munci ca bărbier.

Cînd ISIS ajunge la Kobane, Kurdi își aduce în Turcia familia.

Deși Kobane e cucerit de kurzii lui, el nu se întoarce la Kobane.

Mai mult, cînd s-a decis să plece cu barca – plătind 4.600 de dolari! – el era la Bodrum, la sute de kilometri distanță de ISIS.

De ce s-a urcat cu copii în barca plină cu 17 persoane?

Ne răspunde el:

„Copii erau viața mea. Am sperat că în Europa vor avea un viitor mai bun”.

De fapt el nu în Europa voia să plece, ci în Canada, unde era sora mai pricopsită. Făcuse cerere de mers în Canada, dar nu i-a fost primită.

Un copil avea trei ani și altul avea cinci ani.

De ce nu i-a lăsat Kurdi pe cei doi în Turcia cu mama lor și 3.400 de dolari și nu s-a îmbarcat singur pentru ca o dată ajuns în Canada, după un timp să-i aducă și pe ei?

Kurdi n-a plecat din Siria nici de teama ISIS, nici de teama lui Assad.

A plecat asemenea miilor de români care se duc în Occident ca să muncească.

Mulți dintre acești români își lasă acasă copii de izbeliște.

Pe acești copii nu-i bocește nimeni pe Planetă.

Pentru că ei nu fac parte din Marea Diversiune numită Europa, deschide granițele în fața Noii migrații a Popoarelor, Migrația Popoarelor cu smartphone-uri!

Să fim serioși!

Noi o înțelegem pe Angela Merkel că-i frige buza după mii de sirieni bine educați (în Siria fost un soi de socialism), gata să muncească fără a pretinde drepturi, precum cei din Europa de Est, inclusiv români, deja conștienți că sunt membri ai UE și prin asta deja pretențioși.

Nu înțelegem de ce nu-i aduce direct în Germania, în chip organizat, din Siria și simte nevoia acestei uriașe Diversiuni numite Drama refugiaților?!

*Articolul a fost publicat iniţial pe blogul lui Ion Cristoiu.